poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-24 | |
Lumea în care trăim comportă aceleași dimensiuni dintotdeauna. Problemele lumii noastre de ieri, de azi, de mâine nu sunt cu nimic diferite de celelalte probleme pe care lumea le-a avut dintotdeauna. A lumii în care trăim cât și aceea în care ea vine.
Singura perspectivă care oferă lumii un alt orizont este ceea ce credem fiecare că putem face în parte. Este ceea ce considerăm a fi mai mult decât au realizat semenii noștri de dinainte și chiar și cei din același timp cu noi. Este un fel de a genera secundarului ceasului spații din care să împartă orei timpul care să o alcătuiască, fără ca ora să își asume ceasul ca spațiu din care este alcătuită. În fapt, este o împărțire a timpului care nu poate fi despărțit și măsurat nicidecum, pentru că în sine este un întreg incomensurabil pe care, noi, cei care îl trăim, convinși că datorită lui suntem, îl redesenăm între un apus și un răsărit pentru a ne bucura de răsucirile din care acesta devine un fiind al nefinitului. Astfel spus, întregul lumii noastre devine deplin datorită golului din care îl naștem asumându-ne să-l trăim, să-l experimentăm. Viața este, astfel, fascinantă tocmai pentru că ne pune între orizonturile luminii și întunericului și, ca atare, ne poartă între în ceea ce suntem în lumină și ceea ce suntem în întuneric, părți întregi ale acelorași dimensiuni care ne alcătuiesc risipindu-ne. Dumnezeul nostru este ceea ce este pentru că în ritmul vieții prin care ni se dăruiește reprezintă pentru noi o interpretare sublimă, absolută cu care ne copleșește în mod desăvârșit prin intermediul golului din care ne naște în fiecare clipă de-a lungul prezenței Sale pline de infinit. Este bobul gol care pulsează în inima sâmburelui ori crisalida ce, din golurile în care se îmbracă, își construiește aripile prin care își generează stoluri de fluturi și plutirile acestora. Perspective de goluri în care, aceia care le visează le generează asemenea Lui și se aruncă în același fel dumnezeiesc pentru a învăța și pe ceilalți să aștepte pe cei ce pot vedea pentru ca privind să înțeleagă astfel de deveniri vizionare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate