în acea dimineață
cafeaua era rece
ca obrazul tău
și praful de pe masă
iar tu mi-ai zis
,,ai promis”
uite, o jumătate de inimă
așteaptă să se unească
cu jumătatea ta
când le-am apropiat
părea copilul Crăciunului
era o flacără
de mii de culori necunoscute
pe care o strângeam de mână
tata-n dreapta
mama-n stânga
că-n secret, am dus-o
la orfelinat

a plâns după noi
cu lacrimi de sânge
și acum pot să văd
petele din groapa
din piept
simțindu-ne ușori
și goi
am ajuns acasă
nu ne mai despărțea nimic
în afară de toate orele
și toate orașele
din lume
am vrut doar să ieși din mine
fără să te simt
ca un vis pe care nu ți-l amintești
la trezire