Pe-aici, nu se dă cu praf de vorbe,

spre admirația miticilor care au,

pentru orice eventualitate,

ziarul la ei

sau a găzarilor cu bășcălia în sânge;

nu vei găsi vreo minte îndeajuns de mobilată

cu prea multe absențe,

stihii și melancolii de paradă.

Ca tot omul, insul de-aici

are și el câteva păsărele

ce-i cântă pe diverse tonalități;

nu-i însetat de glorie,

n-are năzuința de a atinge un stol.

Pe-aici, nu ajung pompele de vid,

chiar dacă n-a fost semnalată

vreo prezență mai acătării,

mai ajung, uneori, niște sirene să te-asurzească,

dar lecția Ulise

ți-ai însușit-o de timpuriu.

Atunci când te-apuci să construiești,

fie și-n pustiu,

nu-ți dărâmi cu totul

șandramaua de cuvinte,

păstrezi scheletul, la care adaugi

alte nobile inutilități.

Apoi, îl lași pe tu să devină eu,

încerc să-ndulcesc puțin

duritatea consoanelor,

povestea rămâne în coadă de pește,

pot, de-acum, să sondez în abis,

până țâșnește apa.