poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-15 | |
Sunt un tren IR, în noaptea abia lăsată,
nu m-ar deranja deloc să fac o oprire, chiar m-am întrebat în gara Oradei dacă în locul celui mai bun, de jos, cumpărat primul, din a doua cabină a vagonului meu de dormit nu te-ai urcat tu, omule, un alt tren din aceeași companie ori societate străveche, tu, cel care mă citești c-un interes pentru eventualele mele gafe când trec deseori prin Bihor, Sătmar, Cluj, Sălaj, Maramureș nu doar de trei, ci de treisprezece anotimpuri mai calde ca păsările în pasaj invers, spre Nord Mă știi tu, domnul meu, m-ai lecturat greu atunci când mergeam incognito, tren fantomă, chiar dintr-o privire îmi descifrezi un număr pe-un umăr de geam, doar nu ne vorbim, mă ghicești pe ascuns, mă miroși din urmă, să nu-ți scap și să o iei de la capăt Hai, că tu ești, cel bun și drept, mai rapid în a mă și critica, a mă pândi, garantat 100% Cătălin Ștefănescu, fostul șef al Iubitei_Una, la TVR Cluj, bărbatul tuns scurt, cel care mă-mpinge pentru a mă scoate de pe șine distant, parcă ar fi de vină doar noaptea — care pe care-n impact, sport de fiare, numai să ajungem la sincronizare, a ocupa aceleași șine "așa ceva nu... se există" în presa astăzi vândută pe bani, ținute-s ele, cu replicile roților, de grele traverse, să n-aibă regrete deloc Nu-i deloc un fleac să ne-ntâlnim așa, tu împingând, eu deraind, dreptul la opinie s-a înfundat/ suspendat, că așa e viața, cam rea, o știe acum bine și presancționata Simona de-un tribunal londonez Și totuși noi, două trenuri voioase o să alergăm în această noapte încă o bucată de infinit, până la impact După Zenon chiar nu ne ajungem vreodată, tu, Ahile, eu... plecat mai încet, broască țestoasă, încă împreună un timp în noaptea de august când iese Neptunul la țărm cosmic și dă cu trident în stânci după huliganii patului său de alge plin de sirene pontice Și ce salt mortal acrobatic, cu garnituri suspendate prin noapte, tu de un timp încă prefăcut dispărut rămâi într-o adăstare Iar eu... pe cale de-a mă dispersa aruncat ca la circ într-o plasă, iscusit confecționată de tine, mări Cătăline, -n marea ta ifailibilă artă, chef imens de alungat neaveniții ca mine, dintr-o cursă feroviară pe șleau
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate