tu să-mi dai povara o primesc
doar să-mi spui unde și când
acolo voi fi
atunci voi veni mai pregătit
mai bun eu pot să fac liniștea
să îți prindă chipul atât de frumos
când dormeai pe brațul meu în care
încolțeau mii de ace adânc le răbdam
jucându-mă cu ele lăsam focului să guste
fiecare respirație a ta îmi ținea
inima vie o creștea celulă cu celulă
fecunda unei deveniri
cum primii pași ți-au arătat
cât e lumea de mare
atât am inima tu mi-ai sădit
creșterea ei să o pot dărui
pe bucăți fiecărei clipe
care te doare