poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-03 | |
vorbesc de unul singur cu tine-n gând te-ntreb de-ţi mai
aduci aminte de seara acelei zi de mai când eu imberb şi tu copilă la voia întâmplării sau a sorţii stăteam la cinematograf alături era o comedie chicoteai râdeam şi eu cum ne foiam genunchiul meu genunchiul tău se atingeau era molcuţ genunchiul tău călduţ strengar dar fără de prihană până la urmă ce ştiam de noi copii nevinovaţi zvârliţi în lume habar n-aveam la vârsta aceea că suntem două fire de curent şi repetatele atingeri erau de fapt chemarea ancestrală de a ne umple cu energiile subtile şi sublime ale iubirii scurt circuit genunghii au rămas lipiţi şi mâna ta micuţă s-a culcuşit în palma mea precum o păsărea în cuib şi ne-am privit în sală se râdea filmul rula dar fără noi genunchi şi mâini şi umeri se pupau în legea lor şi noi tăceam tăceam tăceam înfioraţi şi tot tăcuţi ţinându-ne de mână mergeam pe stradă după film nu mai eram pe stradă pentru nimeni străini eram şi nu eram străini aicea stau şi te-ai oprit în curte-n stânga porţii un castan nu gros în trunghi şi plin de flori era-n amurg părea un candelabru aprins anume pentru noi cred că mi se-nverzise ochii şi-ai tăi se încărcau cu-adânc de cer spuneai ceva nu te-auzeam îţi urmăream mişcarea buzelor şi nu ştiam de ce aveam aşa de mare poftă de zmeure coapte ţi-am zis să-şi muşti din buze şi să-mi spui dacă sunt bune ai făcut ochii mari pentru o clipă apoi ai râs te-ai repezit pe mine pe vârfuri ridicată m-ai fulgerat cu un pupic pe gură şi ai fugit în curte la uşa casei mi-ai făcut din mână pe strada ta nu mai sunt case curţi şi câini să latre sunt blocuri altă lume numai castanul a rămas de clipa noastră să-şi aducă-aminte ieri am trecut pe lângă el copac bătrân bătrân şi eu e înflorit dar pare trist parcă mă-ntreabă ce-a fost cu noi o viaţă-ntreagă de nu ne-am ma văzut şi de ce măcar atunci cândva noi nu ne-am întrebat de nume...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate