dacă n-ai prins gustul tăcerilor,
atunci îți vei hrăni poftele ființei
cu o zeamă de vorbe
după o rețetă improbabilă.
vei fi ca un panda
care ronțăie aceeași frunză
iar și iar,
chiar și la o cină romantică.
dacă n-ai prins gustul tăcerilor,
cu ce vei compara gustul cuvintelor tale?
ce-i iubirea spusă
fără să o trăiești în tot plinul ei, tăcut.
ce-i zborul, ce sunt lacrimile,
ce este luna, ce sunt norii,
dacă nu le-ai tăcut
pe toate.

cuvintele nu-s ființare
dacă nu-s născute dintr-o tăcere frumoasă.
pot fi cel mult niște statui,
simboluri reci pe care,
mai devreme sau mai târziu,
se vor împerechea două pene,
nici acelea înmuiate în cerneală.