noi
suntem generația care
și-a pus timpul și vremurile la păstrare,
într-un muzeu în care,
vizitatori și exponate suntem,
deopotrivă.

noi
suntem cei care
ne-am conservat,
lingându-ne rănile cu saliva spumoasă,
dermele le-am bătut în cuie
pe buturugi,
în loc de sicrie.

noi
suntem urmașii ultimelor versuri lepădate,
niște ceasuri lipide
ce râd de pendula uscată
sub propria măsură.

avem tic-tacul propriu
și-un spațiu paralel
precum o botanică uitată în propria mlaștină,
ori,
și mai fidel,
poeme legate-n coperți de play-boy.

suntem un tatuaj
- plăcut la vedere pe un sân pietros,
pierdut printre riduri,
aproape hidos,
ori mort,
dansând alături de viermii-cerneală.