"M-am înarmat
pentru vară
s-apuc mai multă vreme —
părul mi-a albit mult
de la tăieri
ruperi în vânt
dureri
nu-l cănesc nici la perciuni

Trag din el ultima
petală din crengi
tot albul primăverii duse
nu pot să i-l mai scot

Atunci
iau bidineaua
mă realbesc
pân' la brâu

Stau acum din gât
ușor înclinat
în cruzimi de tibișir
mă regretă
nealbit detot
o egretă albă ca neaua —
o fi moartea
o fi arta neajunsă
o fi cariera neîncercată
mitralieră încărcată
mă așteaptă
să-i apar în față
când trag",


Ori, de nu vă place,
o altă variantă, cu poze:

https://www.facebook.com/100000926439346/posts/pfbid02NimXCXciHtKsH82DedWi8vjWjxHAszSxP3ZAuoJkLA9E3NXHtdkXSR3Hfj1oNBnul/?app=fbl