poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 574 .



Macabriel
personale [ ]
să ascundem arma crimei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AlwaysWasIsWillBe ]

2023-04-16  |     | 



a fost o vreme când m-am așezat cuminte în pieptul lui Dumnezeu
iar El s-a îmbolnăvit de mine

de acolo de jos din poezie din pământ din mormânt văd oamenii cum vin și pleacă
de acolo de sus din poezie din cer pe aripile mele își iau masa toți necunoscuții care spun lasă-l, e nebun, scrie poezie
îngerul păzitor înmoaie un deget în paharul de băutură și apoi beau liniștit până țâșnește de frică singurătatea dinăuntru
atunci când lumina e stinsă carnea nu mai are greutate iar distanța se micșorează se face cât un gând care alunecă rece pe șira spinării
și știu că nimeni nu poate să vadă cum îmi sprijin cerul gurii pe țeava rece de revolver și ameninț să-mi zbor creierii cu care nu a mai făcut dragoste nimeni

degetul nehotărât pe trăgaci e doar un pat de moarte pe care agonizez

nu poți fi niciodată prea sărac dacă întinzi metafora pe pâine dimineața la micul dejun și hrănești câteva suflete
sau dacă dormi în locul câinelui
dacă vizezi în locul câinelui
o a m e n i

nu poți fi niciodată prea fricos
poezia are gard de sârmă ghimpată
din carnea poetului mușcă toți flămânzi
în subsolul poeziei mele e un sanatoriu și doar eu am leacul
simt cum pe dinăuntru crește un poet din ce în ce mai înalt despre care nu știe nimeni
iar pielea se crapă se umflă buricele degetelor mâna mea devine om
are ochi nas urechi plămâni și alte mâini mai mici care se ceartă ca frații pe fiecare cuvânt
o mână care învață să sape în carne ferestre pe unde să intre lumina să intre oamenii să intre Dumnezeu

despre poezie am zis că e atunci când construiești de la zero chiar dacă PărințiiAuSauNuAuBani și ÎțiLipseșteTotulSauNuÎțiLipseșteNimic
atunci când îți plimbi viața greoaie pe o pojghiță de gheață ca și cum ai fi dependent de frig
atunci când uiți unde ți-ai parcat camionul cu vise și pierzi cheile de la casă
atunci când CheliaCâștigăBătălia iar timpul te împinge ușor
de pe acoperișul realității și nu-ți oferă
decât o mașină de scris în brațe

sunt zile în care poezia
e un câmp de beton turnat proaspăt care-ți înghite oamenii dragi iar tot ceea ce simți e o foarfecă deschisă care aduce ghinion
e piper vărsat pe masă & e pasul cu stângul la ieșirea din casă & e o pisică neagră
pe care o evită toți

secretul meu e că odată am dezbrăcat o femeie de poezie și tare fericită a mai trăit

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!