stă Luna, stă să cadă, prinsă pe cer c-o stea

năframa nopții o-poartă precum o peruzea.

printre comete albastre, căluții-i poartă voalul

Luceafărul aprinde, pe boltă, felinarul.



mai jos, la tâmpla mării, pe-o dună de nisip

alint de buze moi ïți strălucesc pe chip

pe valurile tulburi se-amestecă vibrații,

în ochii tăi căprui se nasc noi constelații.



nuntașii nopții, de-a-valma, și mari și mici

- cărăbuși și fluturi și câțiva licurici,

martori de seamă pe-al nostru legământ

semnat cu praf de stele, aicea, pe pământ.