”Scriitori”, confruntați cu goliciunea sticloasă a ultimilor stropi de ”inspirație”, își sparg ”muzele”, trăind din priveliștea sângerie a tălpilor de scriitori ademeniți din depărtările necunoașterii, de ifosele cu contur artistic furate din mormintele răsuciților cu duhul de literați de-odinioară, pe poteci de iarbă tăiată proaspăt, scurt, crescută parșiv peste antologii mârșave, de cioburi...