poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1085 .



Corespondență facilă - I
personale [ ]
Din seria: Corespondență Facilă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danalachi ]

2023-02-12  |     | 



Scrisoare din Los Angeles,
21 ianuarie, 3202,

Dragul meu,

în sfârșit am timp să-ți scriu ca pe vremea lui vlad țepeș,
ca atunci când locuiam la castel,

află,
de când ai plecat mi-a crescut părul,
m-am pieptănat cuminte,
cu bărbia spriginită-n pumni, stau la fereastra dinspre nord-vest,


mă gândesc la tine până mă ia cu halucinații,
mă opresc din scris, ridic privirea încet, ca fantoma de la operă, mă uit pe geam,
nu mai înțeleg absolut nimic, ba ninge,
ba plouă,
ploaia nu mai cade ca ploaia, îngheață în aer,
fiecare strop e o statuie,
dacă ai vedea, e plin de statui priapus,

îmi pare atât de rău că nu ești aici să vezi frumusețea din jur,
să asculți valsul ”dulcea și tandra mea fiară”,
Oooo, vaaalsul,
acest valsss,

dar,
dragul meu,
ce o fi și ploaia asta decât un pic pic, sunt mic nu știu nimic,
cine nu poate s-o facă pe inocentul,
sau
ce o fi și matinala aia de care te-ai speriat ca un iepuraș,
ce o fi altceva? decât o disfuncție sanguină între un ram arterial cavernos și spațiile-i lacunare,

sper că nu te-am traumatizat,

iar dacă mai durează, tratamentul zice: în cazul când persistă mai mult de patru ore în ramurile arterelor rușinoase
te poți apleca să le mângâi, să le ei în brațe, sau aplica (local) gheață,
te poți adresa la o doctoriță experimentată să-ți desfunde canalele obturatorii
astfel încât să permită căderea luminii pe filmul … fotografic,
Avertizare!
să nu te sperii, se va produce o schimbare chimică foarte ușoară,
emulsia se va întuneca treptat și proporțional (cu)
calitatea și cantitatea lumină absorbită de fiecare cristal ocular
încât
va crea o imagine latentă invizibilă, conectată la emulsifier fără să afecteze,
și
oricând vrei te poți întoarce pe partea cealaltă,
să nu mai stai așa încordat ca un comentator de știri sportive
care țipă de parcă el dă golurile,

ce mai atâta vorbă goală,

sper c-ai ajuns cu bine acasă și toată lumea se bucură de întoarcerea ta, și toată lumea te lasă să-ți revii,
te lasă în pacea păcii și nimeni nu vrea nimic de la tine,
cu toții înțeleg ce simți contează mai mult decât viața,



am început să-ți scriu ca să nu-mi pierd mințile,

mi-i dor de tine de-mi vine să vomit, dar n-am să vomit,
n-am să vomit de-al dracului,
știu că nu-ți place să facem risipă și mai știu că ești grețos iar
cum îți scriam mă gândesc la tine până halucinez, pănâ te omor de-a binelea,
de te-ai vedea nu te-ai mai recunoaște, sau întoarce,


într-o zi am țesut cu mâinile mele un gocan brazilian, l-am legat de doi copaci, te legănam
iar tu stăteai adormit (în extaz matinal) totul îngheța de ne bucuram ca pe vremea
când rupeam țurțuri din streașină, și ne curgeau mucii pe ei,


pentru că lucrurile se limpezesc de la sine, îmi aduc aminte de tine,
dinrodată tot pământul îngheață din nou ca dragonul p… m…, iarba nici ea nu mai e iarbă,
ciocănitoarele au înghețat ciocănind copacii,
pielea-mi de orangutan strălucește cu veselia zăpezii,


mai ții minte? odată nu puteam avea copii,
la primul copil ai zis că mă iubești foarte mult,
foarte mult dar comparativ cu sperma care este destul de avansată-n gândire și
evoluată,
tu nu ești încă ”ready” să-i faci față
te mai joci cu dinozaurii, și dacă te iubesc cu adevărat să avortez, și am avortat,

a fost ușor,
a fost simplu,
mai încurajat ”like a real man”, ai zis:- mama a avut 25 de avorturi și nu a murit,
bunica numai 16, și mai trăiește,
ai mai zis: - dacă vocea nu mi se maturizează să nu-ți fac griji, mai așteptăm,
de aia oamenii în ziua de azi trebuie să trăiască mult,
să avem timp să creștem destul încât să fim capabili să facem copii și la o sută de ani,


după ce ai crescut și am fost ”ready” am renunțat și la vitro,

într-o zi când nu am mai rezistat fără copii,
nu am mai rezistat pentru că aveam atâția bani de nu-i mai puteam duce,
optimiști, hai să facem acest act de caritate suprem,
nu trăim în pădure,

atunci, ca un om înțelept și mare ai luat un bulgăre de zăpadă,
ai tras aer în piept, ți-ai umflat pieptul ca un balon,
ai suflat în bulgăre, l-ai atins cu buzele calde:
- scumpa mea ”this is our time” îți promit, vom avea o fiică la fel de
albă și dolofană ca acest bulgăre de zăpadă,
m-am uitat la bulgăre cum începea să
respire prin tine, ieșeau aburi
și te-am crezut,
te-am crezut ca un copil care-și crede părinții,
am zâmbit ca o fetiță care zâmbește în fața unui băiețel isteț și năstrușnic,
am dat din cap ca mămuța,
te-am crezut ca pe-un yoghin care știe să se îngroape de viu și să iasă de viu din groapă, iar
groapa deja indrăgostită de el să nu mai vrea să plece nici bătută dar nici îngropată,

groapa de necazul dragostei gropești ca să uite de viața ei groaznică s-a aruncat în sena,
sena la rândul ei, ca o proastă a ieșit din matcă,
iar tu
ai luat matca în mâinile fermecate, ai mototolit-o ca pe-o cârpă,
ai făcut-o bulgăre de zăpadă,
bulgărele l-ai așezat într-o cratiță iar soarele,
soarele
când a răsărit
a încălzit cratița,
amândoi am auzit un plâns,
un plâns care ne-a trezit inimile ca la niște drogați,
o fetiță dolofană și zglobie a strigat:
- tati, mami, sunt Fetița din Oală, am venit,

Fetița din Oală a crescut,
deschidea ușa câte puțin,
încet, seducea bărbații, apoi POc, le trântea oala de cap,
să nu te sperii, unele legende zic, a și cruțat câțiva într-un slow cooker,

cică a cruțat un tânăr pentru că avea suflet mare cât oceanul pacific, iar
când era mic a suflat o singură dată și-a înghețat oceanul
așa cum rasputin sufla și-ngheța vodca-n pahar,

în Los Angeles toată lumea a început să poarte
gheață, care și pe unde,


oarbă, pipăi gheața,
pentru că și gheața e bună la ceva, aici doctorii o recomandă pentru disfuncție erectilă,
ating din nou frigul,
frigul ejaculează în palmă mai mult frig,


împart gheața cu tot globul, numai tu nu ești să te bucuri cu tot globul, pentru că
tu ești globulele globului globular și mai mult de atât nu ai nevoie,
până și luna degrabă se va înnoi pentru mine, numai tu
ai plecat departe departe să-ți crești barbă,
ziceai,
dacă cade bruma sau vine înghețul să-ngheți și tu cu barbă,
să ai de ce să te apuci,
la o adică, barba e un fel de mâner de ușă, te ții de ea,
te tragi în sus, sau în jos (dacă îți trebuie în jos)
geloasă pe ideea asta trăsnită, aș fi vrut să-ți fiu barba,
să o mângâi ca pe-o pisică neagră, să-nvii de câte ori o atingi,

***

ieri am viasat din nou cum toate visele veneau în copaci glazurați iar
eu în cel mai penibil mod îi mângâiam să-i dezgheț,
la faza asta soarelui iau căzut dinții,
a albăstrit,
vânăt,
spânzurat de crengi, cu lacrimi de gheață cerșea căldura ochilor tăi,

înecați
în sirop de maple leaf, pământul a ajuns din nou în ice age,
totul strălucește de-am orbit cu inima-nfiptă-n colții unui mamut,
mi-a căzut ghinda aia pe limbă,

la știri au zis că nu se știe de ce au dispărut aceste mamifere uriașe,
posibil din cauza cowboylor din vestul sălbatic,
posibil frigul le-a supt hormonii pentru că și frigul este un fel de sharon stone,

singurul lucru de care îmi pare rău este că tu nu ești
aici să te bucuri cu mine de toate aceste minunății,
malala din mine e rece dar te va gâdila până vei râde ca d'artagnan,
lumea vorbește că victimele ei au murit cu fețele
răsucite în zâmbete înghețate de plăcere, din fericire
malala este destul de proastă, cheam-o să bei apă cu ea de la izvor, iar
când se va apleca să bea împinge-o
ca un duhovnic care-și urmărește sfinții când se-nalță la cer,
urmărește-o cum este dusă de curenți la vale ca o frunză,

purtată de organul gândirii să dezghețe ploaia din aer



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!