poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-07-20 | |
Lumea e un teatru în care actorii nu precupețesc nici-un efort pentru a exprima cât mai autentic rolurile pe care le interpretează. În actul lor de mijlocire se ascund după măștile personajelor al căror dramatism se străduiesc să-l redea cât mai veridic, deși mesajul nu le aparține. Din acest motiv, pe de o parte, actorii lipsesc spectatorii de consistența textului, iar, pe de altă parte, pe regizori de esența limbajului. Și toate acestea pentru că teatrul de azi nu mai este scena vieții, ci o banală instituție de stat. Un edificiu în care este promovat și susținut exercițiul persuasiunii ca expresie a unui sistem unde cei ce poartă măști sunt răsplătiți. Reprezentarea și transmiterea mesajului nu mai generează un locus al imaginației din care să încolțească sâmburele fantazării, ci un ogor pregătit științific, ale cărui rodiri sunt rezultatul muncii mecanice. Însăși calitatea semințelor semănate spre rodire este compromisă. Ascunse în sâmbure pe căi empirice, există suficiente mecanisme chiar în esența actului germinator prin care, cu ajutorul îngrășămintelor, spre exemplu, se înlocuiește rolul și rostul luminii, capacitatea ei eternă de a genera și îmbogăți natural existența din interiorul lucrurilor. Toate acestea pentru că trăim într-o lume în care cantitatea este superioară calității.
Azi, există o armată de actori care interpretează cu multă pasiune incantațiile definitive ale succesului imediat. Butaforul este un personaj mitic care nu mai creează decoruri. Rolul său a fost preluat atât de regizor cât și de actor, iar rostul spectatorului a fost de mult transformat într-un artificiu al acestui spațiu sintetic. Puterea mesajului rostit, vizual și scris, care altădată sădea în inimi bătăi ce fascinau sufletul și îi întrețineau dorința de a fi viu, s-a diluat atât de mult încât actorul autentic este considerat cel care imită cât mai bine. Umbrele, ca expresii ale comuniunii pe care lumina o împărtășește celorlalte lucruri, apar din razele care ocolesc prezența acestora. Se constituie astfel o realitate a devenirii ce dăruie forme din întuneric.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate