cu buzele mele de ceară și de miere te desfid
să faci ceva
în lungii ani în care
am iubit un fel de zâmbet
în care am umblat cu poza ta de tânăr
am zis, ce e sufletul, doar trupul
el e acolo, trebuie să-l caut
în lungii ani în care înghețurile ne-au ținut de cald
în care m-am târât la tine pe coate
și ți-am vorbit în nu știu câte limbi
(nu ai putut să o înveți pe niciuna)
acum umblu cu bluza albă, mă predau
alunecoasă ca un șarpe,
niciodată nu voi fi a ta.