931.Spațiile creației dacă asimilează elemente profane, laice, telurice şi stagnante, pot interfera cu non-spațiile în care s-au infiltrat nimicul, vacuitățile, non-viul şi neantul, având ca efecte şubrezirea şi fisurarea sistemului creațional.

932.Non-creația se extinde în non-spații în care coexistă nimicniciile cu neantul, vidul şi care generează non-ființa, non-viul şi nefiindul, inversând funcțiile şi sensurile vieții, ființelor şi fiindului.

933.Creația abstractă absoarbe echivocul, obscurul şi contradictoriul şi spațiile ei resping logicul, coerența, reflexivul şi imaginativul, care reprezintă aspectele unei creații valoroase.

934.Creația înregistrând deficiențe în ceea ce priveşte experimentările, improvizațiile, inventivitățile şi inovatorul, îşi creează limite din care nu poate ieşi.

935.Deficiențele din ființare sunt direct proporționale cu carențele şi disfuncționalitățile şi intensifică ineficiențele.

936.Deficiențele din creație îi suprimă expansiunea, ascensiunea şi trendul creativ.

937.Deficiențele din gânduri le uniformizează şi le dau vulnerabilitate la gregarul şubrezind individualitatea.

938.Etosul gregarilor acumulează deficiențe, ineficiențe, lipsuri şi carențe şi manifestă discrepanță față de etosul superiorilor însuşindu-şi optimul, eficacitatea, inteligențele şi elevațiile.

939.Deficiențele încuibate în ființare îi şubrezesc şi atrofiază sistemul care se decuplează de la sistemul mentalului, al realității şi al ființei universului.

940.Deficiențele din gândire se propagă în spațiile ființiale, împânzindu-le cu hiatusuri, sincope, lipsuri şi anomalii.

941.Deficiențele distrug eficiențele, armoniile, eufoniile şi evoluția, descentrează omul şi acutizează divergențele.

942.Eficiența elimină deficiențele de care se prind incoerențele, defectele şi erorile şi vrea să dea sistemului vieții randament şi fiabilitate.

943.Eficiența are corelații şi conexiuni cu competitivul, ambele manevrează competiția pentru a urca în ierarhia socială, profesională, creațională şi spirituală.

944.Eficiența detestă non-competitivul de care se fixează deficiențele, ineficiențele, iresponsabilitățile şi eşecurile.

945.Eficiența caută să controleze deplin şi total angrenajul vieții şi din acest motiv o compartimentează şi îi pliază pragmatismul şi ontologicul.

946.Eficiența nu este versatilă, nu deține un imaginativ de natură creativă şi din acest motiv artiştii nu au predispoziții înspre eficiență, aşa cum au oamenii competitivi, care însă sunt neofiți în a insera în viață improvizația şi creativitatea.

947.Apogeul eficienței măreşte câştigurile, amplifică profiturile, stabilizează randamentul şi elimină punctele slabe, insuccesele şi deficiențele.

948.Când în eficiență pătrund erorile, slăbiciunile, expectanțele şi piedicile, aceasta poate decade în ineficiența de care se prind dezavantajele, pierderile, defavorabilul şi non-potențialitățile.

949.Potențialitățile corelează aptitudinile cu forțele creative şi dau conexiuni între posibilități şi liberul-arbitru.

950.Non-potențialitățile sunt sursa non-aptitudinilor şi îşi împrăştie sterilul în activități, viață, creație, realitate şi în ariile profesionalului.

951.O creație de care s-au fixat non-potențialitățile, nu poate evita hiatusurile, deficiențele, clişeele şi platitudinile, fiind afectată de rigiditate şi inflexibilitate.

952.Creația care-şi ataşează potențialitățile dobândeşte prolificitate, complexitate şi diversitate, multiplicându-şi posibilitățile de evoluție.

953.Creația vulgului asimilează non-potențialitățile, non-valoarea şi non-profunzimile, care o apropie de non-creația lipsită cu desăvârşire de creativitate.

954.Când eclecticul pătrunde în creație, îi poate provoca dihotomii, antiteze şi eterogenități, dacă eclecticul are compoziție de surogate, hibrid, detalii disparate, care îl destructurează, deconfigurează şi îi inserează hiatusurile.

955.Când eclecticul care se ataşează de creație are drept configurații ipostazele sincretismului care colaborează între ele, conferă spațiilor creaționalului universalitatea căutând să dea coeziuni între exoteric, esoteric, scolastic, epistemologie şi animism.

956.Potențialitățile sunt direct proporționale cu pasiunile şi cu vocațiile, iar fertilul lor inoculat creației îi conferă fecunditate şi potențial.

957.Potențialitățile influențează mintea să-şi cultive idei, concepții şi precepte noi, inovatoare, care, concretizate în arte, le transfigurează, transcend, sublimează şi le construiesc configurații uluitoare.

958.Un potențial devoalat îşi imprimă pe viață potențialitățile, cărora le dă imanențe şi dacă acestea se pliază pe ființial, îi destramă liniaritatea, orizontalitatea, suprafața şi îl conectează la multidimensional.

959.Potențialitățile susțin şi sprijină calitățile şi au similitudini cu potențialul, cu deosebirea că potențialitățile se aplică vieții exterioare, în timp ce potențialul are efecte asupra vieții interioare.

960.Potențialitățile dau conexiuni între voința proactivă, aptitudini cizelate şi forțele pozitive, concretizându-se în acțiuni, activități şi creații dinamice, uimitoare şi esențiale.