Instabil ca un atom de plutoniu?

Facem copii înainte de a înțelege în ce fel de lume trăim. De aici lacrimile mamelor bătrâne.

”Ei spun: ”Ești luminat la minte! Cu ce știi tu, dintotdeauna,
ești o lumină printre oameni, cum e în toiul nopții luna!”
Și le răspund: ”Cu-asemeni vorbe vă faceți viața otrăvită:
Că-i numai fum ce știe omul, Știința toată-i la Ursită!
Că eu, cu toată-nvățătura, cu maldărele de hârțoage,
cu cărțile-adunate-n vrafuri și însemnate cu zăloage,
cu călimărurile pline de preacinstita mea cerneală,
Când e să socotesc Ursita n-ajung la nici o socoteală!
Iar cela care s-ar încrede și-ar pune rămășag pe mine,
ar pierde-ntreg zălogul, bietul, și-ar da obrazul pe rușine...”
(1001 de Nopți, traducerea Haralambie Grămescu, Editura Erc Press, 2009, după ”Le livre des Milles nuits et une nuit”, traduction littérale et compléte du texte arabe par dr. J.C. Mardrus, Éditions de la Revue Blanche, Paris, 1889)

România profundă, România antifundă.

- Ce face un cal pe un câmp de canabis?
- Paște Fericit!

Școala, dacă ar fi ceea ce pretinde, adică o instituție care vrea binele individului ca și condiție esențială pentru binele statului, ar impune ca materie principală, imediat după Citire, Bunul Simț, regulile de bază ale Bunului Simț.

Oameni care salvează Onoarea Speciei

Dacă m-ar întreba cineva ce este Moartea, aș răspunde cu dansul acela al lui Buggs Bunny: ”That’s all Folks!”

Trebuie să umblu aiurea pe străzi. În mintea mea sunt niște explozii.

Lumea în care trăiesc face TOT ce îi stă în putință ca să-mi mențină permanent Mintea într-o stare de agitație continuă, CA SĂ O FACĂ INUTILIZABILĂ pentru adevărata ei menire și anume reluarea contactului cu Sursa ei, cu Divinitatea.
Iar eu ce fac? Continui să mă agăț de Ea, de lumea aceasta, să mă țin de ea, ca și cum dincolo de ea nu ar fi nimic, decât Neant: ”Vă invit pe toți cu drag la lansarea noului meu volum”, vă iubesc etc. Mă forțez să mențin contactul cu ea, ea care este chiar sursa bolilor mele mentale: Spaima etc

Moarte la tavă

Mihai, suntem stresați pentru că vedem, simțim că viața ni se termină, iar ce am visat noi nu se întâmplă (PSD etc), dar..., cu toate acestea... ceva se întâmplă. Vorba lui Noica: pesemne că a venit, de vreme ce nu a mai venit.

Aseară, pe când speram să adorm, mintea mea, care nu făcuse nimic toată ziua, a început brusc să lucreze, să emită idei, rigiditatea timpului, diferența de vârstă dintre mine și Andra rămâne fixă pe tot parcursul vieții – ceea ce nu este Natural – în natură totul se mișcă, se modifică etc. Mintea mea este o maimuță care ar trebui dresată. Oare? Poate doar un șut în cur din când în când.

Uneori îmi vine să-mi iau viața la palme. Și chiar o iau uneori. Dau cât pot, dar ea râde. Iar palmele mele rămân roșii...

Memoria mea e o banchiză de gheață în bătaia soarelui.

Gânduleț Ion –nume pe o cruce în cimitirul Reînvierea.

Interesul meu pentru jucării, desene animate, sport etc nu scade pentru că am deja 54 de ani, ci pentru că în acest timp am înțeles din ce în ce mai bine că sunt nevoit să-mi trăiesc viața în flegma lăsată în urma lui de Iliescu și ai lui

Cea mai mare parte din Poluare, din Otrava pe care omul o răspândește prin simpla sa existență în Natură, provine din dorința femeii de a uita păcatul originar pe care l-a comis și din dorința Bărbatului de a o ajută să-l uite.

Păstrați distanța fizică și hai să o aruncăm naibii în aer pe aia psihică!

Icoanele mele erau umbrele pe care farurile ultimelor mașini le aruncau noaptea pe tavanul camerei în care începeam să adorm.

Aici nu NOI existăm, ci un fel de variante materiale ale noastre, de avataruri învelite în materie, în carne și nervi, materie de care, după moarte, vom fi eliberați.

Până la urmă care-i faza cu Dumnezeu? A murit, sau n-a mai murit?

”Duhul este, prin definiție, o instanță comunitară” – Andrei Pleșu, DV 9 decembrie 2021 - ????

Într-un fel Politica încearcă să ia partea divină din fiecare individ și să facă din aceste cărămizi un uriaș, un gigant numit Omenire, care să rivalizeze cu Dumnezeu – care să-l detroneze eventual, să-l scoată din joc total – asta e nebunia din capul oamenilor politici: că noi, oamenii, adică ei, noi ca specie, suntem Ființa Supremă etc – ca și cum ar încerca să facă o statuie de apă, sau, cum spune Tao, să sculpteze în piatră cu securea – ”dar repede acela se va răni”

Devierea imaginației:

1 discreditarea singurătății – singura cale adevărată de acces la Divinitate
2 devierea atenției Femeii de la Adevăratul Păcat – nașterea de copii în cetate – adică de cărămizi de apă cu care oamenii Politicii să-și construiască AntiDumnezeul – către un păcat imaginar, de exemplu păcatul sexual, adică dragostea liberă de legile omenești
3 Filozofii antici credeau în stat și în viabilitatea lui pentru că nu înțeleseseră ceea ce Tolstoi avea să înțeleagă mult mai târziu: Organizarea – orice formă de organizare – exclude Dragostea adevărată.
4 Filozofii au stricat ideea de Filozofie din Lăcomie – exact așa cum oamenii Politicii au stricat ideea de Frăție: din Lăcomie
5 ”Cine plămădește, din pâine cenușie ce se întărește, moartea copilului?”, întreabă Rilke.
Răspund: Mama care îl naște pe copil în Cetate, adică sub legile Politicii, nu ale lui Dumnezeu, ale Naturii.
6 Părintele care-i spune copilului ”Fii atent la mine!” – deci nu la Dumnezeu, ci la mine, părintele care te-am făcut etc (nu părintele ”face” copilul, ci părintele reproduce, multiplică ideea de om) Experiența de viață etc etc
7 Misiunea fundamentală a Familiei și a Școlii, a tot ceea ce numim Educație, formare pentru viață etc, este devierea sistematică a imaginației copilului dinspre Divinitate către Legile omenești, ale Politicii. După părinți și școală urmează căsătoria: Pe unde ai umblat etc. Acest ”Pe unde ai umblat?” înseamnă de fapt nu cumva ai încercat să iei legătura cu Dumnezeu și să ne uiți pe noi oamenii?
8 Supranatural: să aduci Viața, adică Divinul, aici, pe lumea asta infectă, să-l alăptezi, să-l faci ”om”, cărămidă de apă pentru șantierele Politicii etc
9 Masculul Alfa preocupat de bunăstarea supușilor? Minciuna sfruntată a Politicii
10 Crescute forțat freziile își pierd mirosul
11 Să ne unim (Politica) Să ne risipim (Dumnezeu)
12 ”Și ce dacă?” – copilului nu-i pasă de lumea exterioară, el vrea instinctiv să se concentreze pe lumea interioară, dar este mereu derutat, deviat
13 Isus nu vorbește decât foarte puțin despre națiuni (”Mergeți la neamuri” etc) și aproape mereu despre sufletul individual. Propagandiștii care i-au urmat (începând cu Pavel) au făcut exact invers – și până la urmă sufletul individual a fost exclus total din discursul public – Politica nu vorbește Niciodată despre sufletul individual, ci despre ”bunăstarea” individului, adică despre partea materială
14 Nici o poveste nu explică ce se întâmplă după ”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” pentru că în lumea Politicii, în lumea creată de Politică Fericirea nu e posibilă. Fericirea fără Divinitate nu are cum să existe.
15 Educația adevărată a copilului nu ar trebui să înceapă decât după prima suferință din dragoste
16 Niciodată adolescentele nu sunt duse la maternități ca să înțeleagă ce înseamnă nașterea. Politica ascunde adevărul, face din spectacolul nașterii o Taină – cu un scop foarte precis
(am scris toate acestea cu prețul luminii ochilor mei, care începe să se stingă)

Animula
Vagula
Blandula

Biserica nu este o instituție ”auxiliară” a statului,exterioară statului, Biserica, oamenii Bisericii au și au avut de la bun început un rol politic fundamental în transferul vieții individului din Natură în Cetate. Fără oamenii Bisericii ideea de Politică nu ar fi putut fi pusă în practică. Devierea imaginației individului dinspre Divin către Omenesc nu se putea face decât cu acești specialiști politici în divinitate. Teologia. Această deviere nu putea fi făcută de oamenii Politicii (de războinici) ci cu duhul blândeții, cu vorbe dulci etc
17 Oul nu e mai deștept decât găina, dar în orice caz este mai aproape de Dumnezeu decât găina
18 În loc să ne învețe cum să ne dezvoltăm capacitățile de cunoaștere (senzorială și extrasenzorială) oamenii Politicii – începând cu părinții noștri, ne învață cum să-l privim pe Dumnezeu ca pe un punct fix, cum să reducem ideea de Divinitate la micimea gândirii noastre
19 Lecțiile la școală, la literatură de exemplu, nu încep cu copilăria autorului studiat, cu năzbâtiile pe care le făcea la vârsta noastră, cu ceea ce putem înțelege afectiv la vârsta aceea, ci cu realizările, performanțele, premiile lui – nu contează cine suntem ci ceea ce trebuie să devenim în accepțiunea Politicii – anul nașterii, anul morții, numele tatălui, cine a fost mă-sa, ce fel de politică a simpatizat – niciodată lecția nu începe cu ”Astăzi vom învăța despre cutare cel care spunea că... ” Nu mesajul central al lui Isus contează ci cum s-anăscut etc...
20 Mamele-Xerox. Părinți sau proprietari de copii? Cu acte de proprietate în regulă. (ca să înțelegi pe ce fel de lume trăiești, trebuie să te retragi din viață – nu poți înțelege și trăi în același timp – și tocmai acest adevăr nu pot eu să-l înțeleg – și să-l accept – încerc să înțeleg trăind – de aici toate chinurile mele)

În fiecare zi aproape mă gândesc să o întreb pe mama mea de ce m-a făcut, de ce m-a adus pe lumea asta, care a fost ideea, dar mă abțin, nu o întreb, ca să nu o fac să sufere. Ca să nu mă simt vinovat. Din nou. Și astfel contribui la menținerea Iluziei. În primul rând a iluziei ei, potrivit căreia a făcut ”ce trebuie”, ”ce face toată lumea” etc. A Minciunii. Nu se poate trăi fără minciună. Toate aceste chinuri nu existau în Natură. Am ajuns să trăim astfel de chinuri prin Politică, datorită noilor legi, omenești, prin care Politica a decis să înlocuiască legile divine din viața omului. Cei care le mai trăim, evident, cei care nu au acceptat adică ca gândirea proprie să le fie retezată prin educație: ”Nu te mai gândi la prostii”, ”Astea sunt intelectualisme””Prea o faci pe deșteptul” etc etc etc

”Nul ne saura déraciner mon coeur” (Macron, mesaj de Anul Nou 2022, văzut la TV, de la Pensiunea Aurelia, Sibiu)

Clara Luciani – Respire encore

Să oprească sirena dacă traficul nu e aglomerat, dacă nici o mașină nu-i stă în cale, ar fi pentru șoferul Salvării o lipsă de respect față de tradițiile naționale, de fapt ortodoxe, mitul omului puternic, salvator, bărrrbat – lipsa presiunii psihice nu-l determină pe șofer să se îmblânzească, continuă să fie agresiv, să spargă timpanele oamenilor de pe stradă, de la ferestre sau a celor care dorm cu fereastra deschisă – este o spaimă mult mai adâncă, animalică la neamul acesta

Titlu: Nisip la cafea

”Nesimțirea nu e biodegradabilă” – panou stradal în Predeal, 1.01.2002

”Attention, angles morts” (pe ușa unui tir – 3.01.3002)
Titlu: Atenție, Unghi Mort!
sau
Atenție, unghiuri moarte!

Occident – combinația de bogăție materială, multă inteligență, rafinament, toleranță, compasiune care duce la o Imensă prostie – acolo unde există multă inteligență există și multă Prostie

Educația de tipul ”lasă copilul să facă ce vrea”, eliminarea reperelor, a tuturor limitelor are rezultate vizibile la tot pasul

”- Ce faci, cum mai ești?
- Sunt bine, mulțumesc, dar aș prefera moartea decât aceste spaime necurmate în care trăim cu toții”
(dialog în 1001 de Nopți, traducere Haralambie Grămescu)

Sunetul covorului moale călcat în picioare, zdrobit de pași...

Să răspândești viața, ca și cum ai pulveriza cu insecticid

”De vrei la vedenii să zbieri / țâșnesc printre buze tăceri” (Nichita la 22 de ani)

Poet primar, poet chirurg, cardiolog, de familie, endocrinolog...

Ne naștem pentru că mamele noastre, atunci când decid că trebuie să ne naștem, nu înțeleg pe ce lume sunt. Nu înțeleg lumea pe care se află. Iar când înțeleg, dacă o înțeleg vreodată, noi suntem deja mari. Iar ele încep să plângă.

Mucerniță

Din prima clipă a vieții suntem înconjurați de oglinzi, de sisteme de deviere a imaginației, jucăria colorată, zdrăngănitoare de la prima vârstă are echivalente la toate vârstele.

Arcan Siel.