301.Asimptota ființială ce este dimensiunea absolută a savaotului, atinge plus infinitul pe care Creatorul îl manevrează, controlează şi îi valorifică forța cu care guvernează universul.

302.Asimptota ființială duce înspre perfecțiunea înglobând puritatea, sacrul, absolutul şi apodicticul.

303.Omul universal şi-a integrat asimptota ființială şi s-a descotorosit de hiperbola pe care se înscriu inteligenții, superiorii, perfectibilii şi erudiții.

304.Omul teluric are un vector negativ şi pernicios care îi orientează viața înspre semnificațiile non-asimptotei înglobând non-trendul, descendentul şi declinul.

305.O traiectorie existențială care încorporează metanoia, are drept destinație finală divinitatea urmărind îndumnezeirea oamenilor şi convertirea lor la extra-virtuți.

306.Asimptota ființială devoalează în omul care înaintează pe ea ireproşabilul, impecabilul, universalitatea şi insurmontabilul.

307.Ființele al căror traseu destinal s-a pliat pe asimptota ființială, şi-au substituit destinele individuale fisurate cu eshatologia având afinități la scopurile, sensurile şi țelurile planetare.

308.Asimptota ființială conferă apogeu vieții ale cărei spații s-au extins la maxim sub acțiunea asimptotei.

309.Asimptota ființială îl apropie pe omul care o urmează de desăvârşire, infailibilitate şi grandoare maximă.

310.Non-asimptota ființială echivalează cu asimptota non-ființială amplificând şi augmentând non-viul, non-ființa, non-fiindul şi nemişcarea, care sunt contracarate de fluxurile de energii continue, imuabile, intense şi care au efecte de pozitivare, dinamizare şi vigoare asupra omului.

311.Pe non-asimptota ființială se mişcă non-omul care ar impune în viață non-viul şi non-energiile, înțesând-o cu deşeuri existențiale, dacă nu ar fi dominat, făcut vasal şi controlat de om.

312.Oamenii care înregistrează deficiențe şi disfuncționalități în mecanismele mentalului, ale vieții, ale sistemului şi ale conştienței, sunt vulnerabili la non-asimptota ființială.

313.Când omul se racordează la non-asimptota ființială, în mintea sa se întăreşte şi acutizează non-conştiința de sine predispunându-l înspre degradările şi degenerările care amplifică viciile, imoralitățile, punctele slabe şi lubricul.

314.Non-asimptota ființială este însuşită de omul pe care o evaluează fals ca fiind un paliativ împotriva non-sensurilor, inanităților şi haosului cu efecte funeste de devastare.

315.Punctele slabe, eşecurile, angoasele, non-sensurile şi involuția amplificate şi multiplicate schițează formele şi compoziția non-asimptotei ființiale.

316.O penurie de puncte forte şi o inflație de puncte slabe intensificând slăbiciunile corelate cu prejudecățile şi non-potențele, divid asimptota ființială şi facilitează apariția non-asimptotei ființării.

317.Când punctele slabe sunt eliminate integral şi punctele forte augmentate, omul având aceste caracteristici este unul puternic, rezolut şi care ştie ce vrea de la viață, sondând asimptota ființială.

318.Cine face saltul evolutiv de la suprafața vieții la hiperbola ființării, îşi stabilizează inteligența, perfectibilitatea, superioritățile şi universalitatea.

319.Cine face saltul esoteric, evolutiv şi universal de la hiperbola vieții la asimptota ființială, cunoaşte puseele inteligenței, climaxul acțiunilor şi pasiunilor şi apogeul ființării.

320.Cei care cad de pe traiectoria existențială ajung pe non-asimptota ființială influențându-i pernicios să creadă că viața nu se justifică, nu are nicio menire şi niciun sens.

321.Multiplicarea non-dimensiunilor, non-viziunilor, negativităților şi luxurilor, are ca efecte pervertirea omului supus degradărilor şi sacrilegiilor şi face un crochiu non-asimptotei ființiale.

322.Non-asimptota ființială se deschide în fața nefiindului în care persistă vacuitățile, nimicul şi siderările şi se închide în fața energiilor de amploare menținând în om permanent vitalitățile, vigorile, deplinătățile şi vivifiantul.

323.Non-asimptota ființială trimite omul înspre genunile, neantul, abisurile şi bolgiile cu tente de infern.

324.Non-asimptota ființială impulsionează sacrilegiile, blasfemiile, pângăririle şi profanările inducând în om pervertirea activată în subteranele ființării.

325.Asimptota înglobează infinitul mic ce este atributul ființei universului, însă nu poate include infinitul mare fiind apanajul savaotului.

326.Non-asimptota ființială absoarbe minusurile din care modelează retrogradul pe care nu pot să-l evite ființele involutive.

327.Non-asimptota ființială provoacă disfuncționalități, reziduuri, degenerări şi pervertiri, dacă se fixează de traiectoria existențială.

328.Omul ce posedă un non-sistem, o non-conştiință de sine, un non-sine, non-viziuni şi un non-mental, este străbătut de bulversări, confuzii, echivocuri şi contradicții şi întrezăreşte în proximitatea spațiilor existențiale non-asimptota ființială.

329.Non-asimptota ființială este sondată de oamenii măcinați de eşecuri, promiscuități, inferiorități şi josnicii.

330.Nemernicii, otrepele, avortonii şi mârşavii se înscriu pe non-asimptota ființială şi se mişcă debusolați prin spațiile sub-supraviețuirii.