poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-12-02 | |
Cu pana pescăruşului, cu bila albastră a lui Picasso şi cu zarul Mariei
Deschidem pagina filozofiei de boschetar Potrivită unui dialog planetar de pandemie Sămânţă de speranţă şi bucurie O pisică, peste umărul ei, aruncă o privire spre mine Nimeni alta decât adjuncta lui Picasso, Japoneza Inna-Mittzy Cevede-o pisică peste umărul ei? O tăcere adâncă se scufundă-n cântare În urma ei, ecou de bâldâbâk vine din mare Pe urmele ecoului, valurile mării sărută plaja Un sărut permanent de iubire Izvor de nemurire… 3. Eroarea cea mai mare Când violoncelul cântă se adună-n inimi stele/ Fiecare cu minunea visurilor mele/ Într-un vis, pe o cărare coborâtoare spre mare/ Aleargă amintirile dimineţilor de vară/ Care încep într-o seară/ La o pipă şi o ţigară, pe scară... De la o eroare de calendar Până la o eroare de calculator Urc şi cobor o scară Cu toate treptele ei Eroare după eroare, după eroare Între erori, nici punctele cardinale Nu mai arată ce trebuie Acul busolei nu mai arată nordul De fapt, nici nu mai există busolă A dispărul împreună cu eroarea de calendar Eroarea-i în firea lucrurilor La facerea lumii Când l-a făcut Dumnezeu doar pe Adam A trebuit să revină, să corecteze eroarea Făcând-o pe Eva, mai puţin ascultătoare decât Adam Pe undeva o altă eroare Eroarea persistă, din treaptă-n treaptă Scara erorilor este la îndemână Eroare după eroare, după eroare De la eroarea de calculator Până la eroarea de calcul A zilelor de concediu la mare A legăturilor de avion A fuselor orare Încă o întrebare Care crezi că ar fi Eroarea cea mai mare? 2. Pe plaja Tympului fără sfârşit Toate se leagă între ele Azi este ziua ta de naştere Mâine seară vine Moş Nicolae Cu toate darurile lui Cât o claie mare de coceni şi de paie Ţinute tot anul la păstrare Uneori da, alteori ba Moş Nicolae vine pe un cal alb Anul acesta este un an mai special De aceea vine pe un murg, mai spre amurg Oricând şi oricum ar veni Bine că vine Deschide Nicolae cărare Pentru Moş Crăciun Şi pentru un an mai bun Zilnic găsim noi un motiv Să închinăm un păhărel Să bem din el Toate clipele dragi de până acum Să le înmulţim cu Jumătate de Infinit Pe plaja Tympului fără sfârşit 1. Ardeleanul nu se dezminte nici dacă s-a mutat casa lui din vârful muntelui pe malul mării... Ba mai mult... în vecinătatea mării se simte mai vecin cu Infinitul şi cu Dumnezeu... nu doar că se simte, chiar aşa şi este... "Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm" - Seneca Servus, salut, servus! Mă bucur că ne auzim, chiar dacă scările caselor noastre sunt la câteva fuse orare... Întru bucurie, toată luna să fie! Mesajele curg de la om la pom, de la pom la cer şi de aici, cu rădăcinile-n mister ne întindem din azi în mâine şi din mâine în ieri... I-am scris şi lui Costi Ioniţă, vecinul meu de scară... Pe pagina mea de ieri am postat videoclipul tău cu România mea... O bucurie! Felicitări... Mă bucur că suntem vecini de scară... în memoria mea, mămica ta încă te strigă de la fereastră: Costiiii…! Intră în casă... Imediat, mamă, răspundeai tu... peste jumătate de oră, mama iar te striga... Costiiii…, cobor la tine!... Ce să fac? Din poezie am trecut în poveste şi de aici am ajuns la prima dragoste, adică la Pictură. Vorba aceea, prin juniorul meu am mai trăit o viată şi prin juniorii lui, încă una. Sunt precum motanul meu, Domnul Picasso, cu trei vieţi la activ dintr-un singur motiv. Iubesc viaţa aşa cum este ea. Cu bune, cu rele, cu frumos şi urât, cu bune intenţii, nu de puţine ori, pe margine de prăpastie. Covidul a apărut ca un vrăjmaş invizibil pe care l-am ocolit de la început. Masca, spălatul pe mâini, vaccinul şi nu în ultimul rând, ca un ardelean care se respectă, o palincă bună. Fără supărări, din când în când o enervare, fără lupte cu vrăjmaşii, fără chestii inutile... Acum lucrez la Fata Mării. Am început cu Fata cu cercel de scoică… Mă bucur că ne auzim şi ne ţinem de fantezii, ca gospodarul acela care pricepe limbajul animalelor, păsărilor, câinilor şi pisicilor din ograda sa... Un cântec mă urmăreşte După el mai vine un cântec Şi încă unu, şi încă unu https://www.youtube.com/watch?v=xkXq1wAltxA https://www.youtube.com/watch?v=xwiPiQFqD-U https://www.youtube.com/watch?v=abfQQ1hzN9M Şi toate la un loc se adună în cântecul mării Undeva-cândva, în punctul albastru de pe dunga zării Care tot creşte, creşte, creşte Până ajunge o bilă albastră… Constanţa, Joi, din 2 spre 4 Decembrie, 2021 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate