în cine separate duminica asta abstractă roade
marginile farfuriilor de care ne agăţaserăm
ca de un sărut.
un fel de teatru cu frici şi plecări în care
trişti şi anemici pori devorează prin
pântecul curios

străini ciudaţi se târăsc în noi
din resturile zilei am vrea să ne improvizăm un pat
o rogojină împletită pe care
se întind pescarii prin inimii
când nu mai pot în val

şi să vedem cum
în fiecare străin stă un toma la pândă
umbră densă ce vânează privirea
să ne ferească de lacrimă
şi coase pleoapele cu sârmă ghimpată
şi fără armistiţiu tăcerea
o trece de os