poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-16 | |
m-am așezat și
am plâns, orașul inundabil, în cartiere, înainta muncitorește, din epoca de aur, oamenii nu mai aplaudaseră pâinea adusă cu elicopterul, armatei îi revenise hrănirea populației. eram ucenic în prelucrarea cuvintelor neferoase, am învățat tot ce trebuia, să fiu bine văzut, mi-am făcut un selfie cu păsări în pom, spatele zilei suferise primul atac terorist, schije de culori amestecate la cald îmi brăzdau privirea; ce mai rămăsese nu încăpuse în fotografie. nea victor și tanti marrana, cu mâna pe sticlă, se certau cine să împartă sfinților le spuneam despre tine, la copulativ. îmi erai suficientă pentru orice fel de excese, aveam exclusivitate pe linie genealogică, inventam un loc potrivit, nu pentru a înălța rugăciuni, doar să-mi ușurez sufletul de păcatul ochilor, undeva nu prea departe, cât să-mi treacă, dar nici prea aproape, încât să mă sperie. ciuleam urechile pentru orice sunet, mă pregăteam să-mi apăs inima, dealul acesta pustiu atrage răul, electrificarea părea dansul unor strigoi, o parte de cimitir se oprise sub streașina casei, câinii săpau la fundația gardului, o mână de stele otrăveau greierii scoteau cărămizi, în șir indian, vorbeau între ei; numai eu puteam să mă îndrăgostesc într-un astfel de loc jumătate sfânt, jumătate păgân. îți umezeam buzele cu restul de apă, limba încărcată rostea lucruri care nici nu știam că se pot întâmpla între un bărbat și o femeie, degetele umblau prin trupul întins din mijloc, se lăsa când pe o coapsă, când pe alta, la baza gâtului se adunau senzațiile ca un mușuroi de furnici greu de împrăștiat. mă luam după windows-ul tău fără licență, dacă mi se întâmpla ceva, nu mă putea găsi nimeni, sub brad, tanti marrana scria cadourile, mai puțin ziua de mâine o considera falsă, din moment ce trecuse cu toate necazurile; îi simțeam respirația alcoolică pe hârtie, picura destul de pervers pentru a avea scuza unui sân înfundat, m-am făcut covrig precum între cei patru pereți ai uterului, mă simțeam un embrion inconștient de lupta pentru existență- nea victor sughița aproape de grajd ne-am șters transpirația de pe frunte, am scos vin, i-am pus de băut, răsuflând ușurați, o vreme am râs despre asta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate