Românește din Haifa / Ambasador al poeziei românești la Haifa

Un interviu cu poeta Bianca Marcovici, stabilită de aproape trei decenii în Israel, realizat de Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional.


Bianca Marcovici, născută Grimberg, a văzut lumina zilei la Iași și a publicat, până în prezent, nu mai puțin de 30 de volume. Preponderent versuri, dar și proză ori pagini de jurnal. Prof. dr. Lucian-Zeev Herșcovici din Ierusalim a afirmat că Bianca Marcovici este "poeta generației noastre", deși ea scrie numai în limba română. Poemele sale au fost traduse și tipărite în ebraică, germană, engleză și franceză, fiind publicate și în numeroase antologii de poezie, reviste on line sau periodice apărute cam peste tot, în lume, din Australia și Noua Zeelandă până în SUA și Canada. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași și a Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. Este dificil de enumerat toate premiile literare și diplomele primite în România, Israel, Germania sau fosta Iugoslavie. În 2015 orașul Iași i-a conferit titlul de "Ambasador al poeziei", fiind și cetățean de onoare din 2001. Este stabilită la Haifa, are o familie mare și frumoasă și se mândrește cu cei opt nepoți.
1. Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Într-un mail pe care l-am primit de la dvs. în timp ce mă documentam despre recentul dvs. volum "Curcubeu peste Haifa", apărut anul acesta la Editura Junimea din Iași, îmi spuneați că "Întrebările sunt mai grele decât răspunsurile! M-am născut și încă mai trăiesc." Ce ați vrut să spuneți? Sau ați citat dintr-un poem aflat în șantier?
2. Criticul Răzvan Voncu răspunde mai bine ca mine în ultimul număr al Realității evreiești, august, 2020 București:
La fel cum și Holocaustul reprezintă o permanentă și dureroasă legătură între evrei și Europa în care au trăit și s-au format, timp de secole, dar care a și încercat să-i anihileze, exterminând șase milioane de nevinovați în lagărele celui de-al Doilea Război Mondial: ”SE VA ÎNDEPLINI încet, încet / Pe muzică de Wagner / cu imigranții care i-au invadat/ pe cei din lumea întreagă, / Verii noștri. / Pentru că nu ne-au vrut pe noi, / Nici cărțile noastre pe care le-au ars, / Nici muzica noastră care a fost ignorată,/ Nici ochii noștri albaștri care priveau / Ochii lor albaștri, / În timp ce eram uciși milioane. / Nici limba noastră / Cu amintea și KAFKA /studiind IDIȘUL!”
Bianca Marcovici este, în volumul de față, sfâșiată dureros de conflictul dintre lumea imaginației ei nemărginite, capabilă de viziuni diafane sau de o delicată survoire a „universului mic”, domestic, și convulsiile prin care trece umanitatea: războaie, incitare, deplasări de populație, genocide periodice, molime. Multe (în special războaiele, incitarea și amenințarea cu genocidul) constituind nu ipoteze, ci realități de care se lovește zilnic cetățeanul israelian. Poeta metabolizează tot mai dificil crizele pe care realitatea le impune, iar arta - vioara, pe care a studiat-o la Iași, poezia pe care o scrie la Haifa - nu mai este decât un panaceu provizoriu.
Ea are efect doar în măsura în care imaginația este dublată de luciditate și de angajare.
Volumul al deplinei maturități creatoare, Curcubeu peste Haifa ne propune o poezie aspră, cu accente amare, în care se simte latura contestatară a personalității Biancăi Marcovici.
R.V

Bianca Marcovici:...........
2. Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional:. După debutul editorial din 1985, au urmat repede alte două volume care v-au transformat într-un poet cunoscut al generației '80 ieșene, cântați la vioară în Orchestra Comunității Evreiești, lucrați ca inginer proiectant în construcții, dar în 1991 ați plecat în Israel. De ce? Și de ce ați optat să vă păstrați cetățenia română, pe lângă cea nouă, israeliană? Bianca Marcovici: Cauzele sunt diferite, în primul rând fetele mele au fost oarecum atacate la școli pe linie antisemită, după 1989!Una din ele mi-a spus că se simte precum gândacul lui Kafka! Un alt motiv a fost acela că ne-am dorit să ne întregim familia, alături de sora mea și fratele meu! Așa că, soțul meu eroul împreună cu două fete , două mame și eu am pornit=o de la zero la Haifa făcând Alia, 1991!Aci hotărâsem să rup cu literatura dar scriitorul AL. Mirodan editorul revistei Minimum mi-a editat o carte de poezie : Revolta Sângelui, care a fost reeditată și la Iași, editura Cronica! Mai mult, am fost primită în A.S.I.L.R. și încurajată de Sebastian Costin, Șhaul Carmel, Sergiu Levin, Dan David! Cu toate astea am reușit după un an, primită și la Tehnion Haifa să mă pun la punct cu ingineria dând concurs la Societatea de electricitate, Haifa! Am lucrat aici 22 de ani iar soțul meu a reușit și el să lucreze tot aici 17 ani întreținându-ne familia, așa cum am scris, pornind de la zero curat, analfabeți cu diplome în buzunare, la vârsta de 40 de ani și soțul meu la 45!! Acum suntem pensionari ! Deci se remarcă o dublă activitate considerând că scrisul și cele 30 de cărți plus premiile sunt doar un hobby la început, transformându-se în timp datorită situației țării noastre!
3. Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Dubla apartenență v-a urmărit, cred eu, în mai toate cărțile dvs. Aș vrea să ne vorbiți despre această prezență simultană în două spații spirituale și literare atât de diferite. Este pregnant acest lucru și în ultimul volum de versuri, "Curcubeu peste Haifa". Curcubeul dvs poetic leagă malurile sau separă apele?
Bianca Marcovici:

Curcubeul după cum cred că știți e de fapt un cerc…Malurile sufletului…e evident în cartea mea Opera Omnia, editura Typo Moldova sau în cealaltă editată la Junimea, Peste șapte coline unde eu răspund clar și poetic, nu rezum că nu e spațiu ce m-a determinat să scriu, inclusiv în rubrica mea Paralele de la Gazeta românească, Israel unde sunt jurnalistă de 6 ani și circulă On Line! Am adunat scriitorii sponsorizând revista Izvoare a A.S.I.L.R. alături de un colectiv select de scriitori unde am încercat să fac cunoscută opera scriitorilor israelieni de expresie română. Mai mult. la simpozioanele literare de la Neptun unde am fost invitată de două ori am mers pe aceeași linie, Întoarcerea cuvintelor, editura Cronica, lansată și televizată acolo! Spre ebraică am fost tradusă de Tomy Sigler ZL, în limba germana, Radu Bărbulescu, în limba engleză, Luiza Carol, în limba franceză de G. Astaloș. Referitor la criticii care m-au receptat și menționat în dicționare , nu pot să nu-l amintesc pe criticul Ioan Holban, sau Botog-Bușeniță Mihai, Grette Tartler, Lucian Vasiliu, Nicolae Turtureanu, Adrian Graunfelds, Carol Isac, și chiar Nicolae Manolescu la cartea mea de debut Invocații: a scris să cultiv BANALUL! Și așa am făcut. Unul din mentorii mei a fost: criticul Virgil Cuțitaru sau Ioanid Romanescu, și nu în ultimul rând Cezar Ivănescu la Numele poetului în Luceafărul! Deci un Curcubeu pe care l-am ancorat cu toată puterea mea DIPLOMATICĂ! Acum sunt baby sitter cu navete la Rosh Hanihra și Cfar Saba să-mi ajut fetele la cei 8 nepoți, pe timp de corona, ELE lucrând de acasă…și încă mai trăim, dar sincer ne-am comandat piatra de mormânt să nu cadă problema asta pe capul copiilor!

4. Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Sesizez în scrierile și în atitudinea dvs. o anume neliniște, o anume nerăbdare. De unde provine această neliniște, de pe care mal al sufletului dvs? Vă este frică?
Bianca Marcovici:...
5. Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: În Israel urmăriți TVR Internațional? Ce vă doriți de la noi?
Bianca Marcovici: Suntem mereu în război, o insula înconjurată de dușmani! Am prins războaiele, camera etanșă… În loc să fim ajutați suntem scuipați de grupuri anti-semite, pe f.b. sau în lume! Avem o țară cât Moldova, unde toate religiile se unesc la Ierusalim!!! Piatra noastră din Zidul Plângerii, cea de 600 de kg, plânge mereu, ne adună lacrimile!!! Urmăresc TVRI, sunt abonată prin Hot, rețeaua de cabluri de la noi! După aproape 30 de ani sunt pe recepție! Acum, scriind cu un singur ochi… celălalt suferind o comoție, vă doresc La Mulți ani și puterea noastră de a supraviețui pandemiei și cerințelor sale, trebuie optimism și răbdare! Cum am scris eu profetic călătoresc cu un avion de hârtie…După ce am reușit, pe 15 februarie 2020, să fiu la Iași, la lansarea cărții mele, odată cu marea întâlnire pentru inaugurarea sediului editurii Junimea, unde a fost prezentă toată elita scriitoricească de la Iași și inclusiv primarul! Deci visul ca ambasador cultural mi s-a împlinit!!! Locul ales alături de Emini… Mihai Eminescu!