mă umple tăcere când sacralitatea își numără sfinții,
pitindu-mă-n trupuri de umbre îmi cresc îngeri pe aripa singurătății,
aia de care-mi tot bat gura de-o vreme
de s-au săturat și pietrele să mă asculte,
prin icoană sfinții îmi intră în odaie,
o pun de un show în rugăciunea mea
condensând singurătatea pe geamul către Dumnezeu