cînd n-ai viață, chiar așa, ai simțit vreodată că n-ai viață, că nimic
& despre acest nimic pe care nici nu-l simți nici nu ești conștient
de el, dar de el depinde tot, cînd n-ai puterea să respiri dar e aer
cînd ai iarbă dar nu te poți întinde, cînd setea e ca gura înecatului
cînd ai dragoste dar insula e pustie, cînd ți-e foame & hienele
sunt deja sătule, cînd ești viu dar restul lumii spune odihnească-se

iată-te, mort în propria viață, viu în propriul trup ca în sicriu
iubind, fără să simți blana pisicii, lacrimile mamei, doar mort
iată-te atît de viu că un cartof cîntărește mai mult decît tine
& nimeni nu-ți vrea tricoul, nici bricheta, pînă & chelnerul uită
că ai ceva de plătit la masă, aici ești, cît un spermatozoid
& dacă vine fata, șterge masa, e mai mult decît o mîngîiere

ei bine, iată în ce te transformă speranța, nu spera & nu ai teamă
așa era vorba, iată ceva ce n-ai mai văzut & nimeni nu vede
pentru că nu ești nicăieri, nu ai o problemă de invizibilitate
tu ești invizibilitatea deși ai trei sute de mii de rezultate pe google
asta cînd te cauți singur, altfel nimeni nu te caută, nimeni nu știe
că speri, că visezi că strigi ajutor, deși tu nu strigi ajutor

de teamă că poți părea slab, dar ai luat 20 kg în greutate dar foamea
e aceeași, foamea care te face să fii mereu rănit fără glonț, fără
săgeată, fără cădere, fără accident, fără iubită, fără boală, fără alcool
doar un protocol al cerului care te face să suferi cînd vezi alte stele
stelele pe care nimeni nu le mai vede, asemenea morților
dacă toți morții s-ar întoarce la viață, pe tine nu te cară nimeni

dar ai puterea de a atinge oameni care nu te simt, îi atingi doar așa
ca într-un joc de nu te supăra frate pe care îl joci singur
& pierzi, ești singurul care poate ajunge nicăieri, poți ajunge
unde nu există nimic & nimeni nu crede că există un astfel de loc
ești cel mai viu mort în viață, bocancii tăi nu vin nimănui
îți lingi un deget să vezi de unde bate vîntul dar vîntul din tine bate