I.
Presupun că toți gânditorii cunosc anumite lucruri simple, de bun-simț rațional și cugetător, cum ar fi relația dintre înțelepciune și echilibru, uneori prin abstinență și alteori printr-un simplu simț al ceea ce e bine, moderat și curat.

Așa precum există un bun obicei al dietei alimentare, e bine să ne formăm din timp o conștiință lucidă asupra regimului caloric și compoziției dietei noastre lingvistice, prin urmare și asupra procentelor diferitelor părți de vorbire din hrana noastră verbală.


Mă refer în particular la dieta sintactică și a părților de vorbire. Filozofia de pildă poate să fie corpusul de cunoștințe perfect indicat pentru funcționarea mea neurolingvistică, dar, pe termen lung, lipsa unor indicații concrete, lipsa unui suflu proaspăt substantival poate duce la anemierea unor funcții și chiar structuri. Astăzi de pildă, am rămas ușor amețită și surprinsă în fața substantivului cinabru, a cărui semnificație o uitasem parțial, astfel încât am simțit o stare de aerisire și bucurie când am căutat în dicționar și am recunoscut vechea mea cunoștință. Lumea nu poate fi – la modul extrem – doar aserțiunea ”ființa este”, oricât de înțeleaptă ar fi ea. Alți oameni au nevoie vitală de verbe, alții de adjective sau chiar adverbe.

De-a lungul vieții, oamenii pot să se deformeze din punct de vedere intelectual, pot să devină personalități accentuate în anumite direcții ale profilului lor cognitiv. Prin urmare, diverse personalități cu deficit să spunem adjectival vor căuta să suplinească această lipsă și vor găsi persoane cu care să interacționeze și activități cu recompense în ce privește procentul de adjective din recolta neurolingvistică (outputul) rezultată. Aceste activități vor fi complementare activității de bază, care prin sine însăși este o vreme gratifiantă. Inițial, copilul consumă nediferențiat toate părțile de vorbire, dar anumite înclinații pot exista din naștere. Cu vârsta, unele procente pot crește mai mult decât media dintr-un eșantion lingvistic la un moment dat. Sporturile minții pot ajuta la obținerea echilibrului și introducerea unei diete echilibrate, a unui echilibru al discursului ființării noastre, bine articulat și flexibil.

II.

În timp ce cugetam la necesitatea aerisirii și cumpătării în ce privește funcționarea neurolingvistică, mă gândeam la logica sistemelor și brusc am virat la gândul că, dacă pare evident că omul trăiește într-un univers articulat lingvistic și că structurile inconștiente ale limbajului vorbit sau scris ca fenomen socio-lingivistic sunt guvernate de o logică implacabilă, așa cum a se însumează tot cu a și se obține 2a, totuși s-ar putea bănui un fenomen similar în cu totul alt domeniu.

Anume liniile, mișcarea și culoarea diverselor mici particule ale acestui tot în care există omul ca ființă gânditoare, reflexivă și activă, par să conveargă logic spre un anumit centru sau logică a acțiunii sau fenomenului pe care ele îl reprezintă. Mai concret spus – dacă apare un braț îmbrăcat în roșu al cuiva, ridicat la 45 de grade – atunci ne putem aștepta să se coboare altceva cu doi metri mai încolo, de culoare alb, sau să înflorească un nufăr de exemplu și poate că aceste mișcări și fenomene nu le putem trasa logic din punct de vedere al propriei determinări. Poate că nu întotdeauna aceste sincronicități sunt explicabile prin logica limbajului verbal, deși adesea ele pot fi explicate astfel. Este posibil să fie implicate și alte limbaje logico-matematice, creând un model complex de analiză factorială. Să nu uităm că sistemele biologice, inclusiv omul, sunt guvernate și ele de atotputernicia logicii.

Astfel, pentru ochiul unui vultur, de la distanță, lumea ar părea lipsită de farmecul spontaneității și ar părea doar logică și precisă, ca un fel de puzzle.