nu vorbi despre iluzii
despre interacțiunea grăbită a străzilor care dispar
sub vârful invizibil al fascinantului halou suspendat.

în mine sunt toate ploile acestui veac
inima orașului
și tot ce a fost inventat.

în mine drumurile nu dispar
iar masca pe care o port
nu înseamnă că tac.

câte suprafețe vom șterge?

câte iluzii se vor naște
în proximitatea acestui legământ
devenit incomod
necesar

pe ziduri ne vom desena doar îmbrățișările
un grăunte de metadona pe limba acestei lumi în sevraj
de mai bine de două mii de ani