03.02.2021
Salutare din nou, am revenit mai curînd decît aş fi crezut! Te-am intrigat cu bărbatul cel mai scump din viaţa mea, dar decît descrierea lui nu ai altă informaţie. Hai să îţi povestesc cum a început frumoasa şi nefinisata mea poveste de dragoste.
Luni, data de 3 decembrie 2018, era o dimineaţă frumoasă şi răcoroasă de iarnă, eram într-o dispoziţie bună şi plină de nerăbdare, emoţii, era prima mea zi într-o functie nouă, cu un salariu mai bun şi cu noi colege (vizual cunoşteam toate angajatele, dar nu şi personal, cu multe din ele nici nu mă salutam, cine eram eu, doar un simplu angajat, aceştia mereu erau discriminaţi de unele doamne din înalta societate). Transportul către companie era doar din oraşul vecin, deci pîna acolo trebuia să mă descurc cum ştiu şi cum pot, dar să ajung în timp. Rutiera ce circulă regulat între aceste două localităţi m-a dus pîna la destinaţie în timp potrivit. La oprire mă aştepta o colegă care mi-a arătat de unde preiau transportul şi mi-a făcut cunoştinţă, într-un fel sau altul, cu cei din autoturismul cu care voi circula de luni pîna vineri tur – retur, pentru ca la fiecare sfîrşit de lună să am parte de un salariu decent. Totul bine şi frumos, acestea erau senzaţiile mele! La volanul maşinii era unul din angajaţi, deci nu aveam şofer şi persoana care conducea, că se mai schimbau băieţii, acela şi mergea acasă cu maşina. Staţia de unde am urcat cu colega Natalia, era ultima, atunci cînd urcam noi deja toţi erau pe la locurile lor şi de acolo pînă la locul cu pricina (compania în care activam) nu mai făceam nici o oprire. În faţă lîngă şofer era aşezat un bărbat mai în vîrstă, cu barba şi mustaţa frumos îngrijite, îmbrăcat în scurta de piele din cele scumpe, avea o geantă de calculator, evident că şi calculatorul ar fi trebuit sa fie acolo, dar nu o pot confirma cu precizie. În maşină linişte totală, cei prezenţi îmi erau total necunoscuţi şi eram plină de entuziasm, conştientă că urma să îi cunosc în viitorul cît mai apropiat (ce pot face eu cu curiozitatea mea? nimic altceva decît să o satisfac). Dar fiind nou nouţă în echipa lor, am preferat să ramîn şi eu tăcută şi liniştită. Am ajuns la lucru în tăcere, dar cu cît mă apropiam mai mult, cu atît mă invadau emoţiile mai mult şi mai mult. Deci mi-am ţinut limba în frîu, dar nu şi inima, care mi se zbătea de se facea auzită de timpanele mele.
Noua colegă şi superiorul meu direct m-au primit destul de bine şi le eram foarte recunoscătoare pentru aceasta, pentru că mi s-au mai potolit din bătăile inimii prea dese şi asta mi-a permis să fiu mai încrezătoare în mine, în corectitudinea deciziei luate de a accepta postul acela. S-a făcut şi o mică adunare cu tot colectivul pentru a mă prezenta, mai mult doamnelor din înalta societate care pînă acum nu prea aveau dorinţă de a se saluta, deja o vor face, căci altminteri nu se poate, căci făceam parte din departamentul acela. Mi-au dorit cu toţii un bun venit şi multe succese. Am purces apoi cu toţii la muncă, eu fiind ca asistentă pentru colega mea, care îmi făcea introducere în ceea ce înseamnă resurse umane. Adrenalina îmi scădea cu cît mă adînceam mai mult în lumea noilor cunoştinţe, dar nu şi entuziasmul, mîndria de mine însămi, doar eu ştiu cît m-a costat să preiau orele de la facultate (studiile superioare este una din condiţiile avansării în carieră).
Ora 17.00, ziua de muncă a luat sfîrşit şi cu toţii grăbiţi plecăm spre parcare unde ne aştepta transportul nostru. În drum spre casă deja atmosfera era puţin mai veselă, mai relaxantă, am intrat puţin în discuţii cu cei din preajma mea, o doamnă şi patru bărbaţi. Circulam cu o Dacie Logan, care mai avea pe lînga cele 4 scaune de pasageri încă trei scaune în spate, mai bine spus, în portbagaj. Băiatul ce era în postura de şofer, avea în jur de 25 de ani (deja cînd am făcut cunoştinţă mai îndeaproape am aflat că avea 24 de ani, nu greşisem decît cu un singur an), plinuţ, chiar prea plinuţ pentru vîrsta lui şi motănos, aşa mi s-a părut la prima vedere, ca pe viitor să mă convingă că aşa şi este. Norocul meu că acesta locuia într-un sat din suburbia oraşului meu şi îi era în drum să mă lase şi pe mine cît mai aproape de staţia mea, îmi mai rămînea doar 10 minute de a merge pe jos pîna la staţia de unde preluam transportul public. Îmi era comod şi aveam doar de cîştigat din prietenia cu baiatul plicticos. Decis, vom fi prieteni!
Fuguţa m-am dus la tatăl meu si mi-am luat micuţa (erau şi momente din acestea, cînd tatăl meu îşi lua responsabilitate măcar faţă de nepoata sa neajutorată), apoi ajunse acasă, am mîncat, ne-am băit şi la năniţă, nimic deosebit. Astfel a luat sfîrşit prima mea zi în noua mea funcţie din cadrul departamentul resurse umane, mare treabă!
Acum am să-ţi spun o seară bună, e miezul nopţii deja şi eu în 4 ore mă trezesc, căci am de rezolvat cîteva întrebări la prima oră matinală, si apoi încă una, şi în sfîrşit cînd va fi trecut de orele 12.00 voi aştepta transportul şi voi pleca spre muncă în schimbul 2, superiorul mi-a dat undă verde pentru manevra aceasta. Pupici, draga mea agendă ascultătoare!