02.02.2021
E destul de tîrziu, e trecut de miezul nopţii, micuţa face baie, ca de obicei, în cada plină cu spumă şi cu jucării predestinate doar jocului în apă.
M-am gîndit... posibil... dacă îmi voi lăsa să curgă gîndurile pe filele acestui jurnal îmi voi mai uşura din povara gîndurilor ce tot o car de ceva timp după mine. Cu atît mai mult că la începutul acestei file, cu un scris foarte citeţ, care atestă mintea ascuţită şi educaţia corectă, cel mai scump şi frumos bărbat din viaţa mea şi-a lăsat autograful şi numele-prenumele. Şi pot spune cu fermitate, este corectă afirmaţia că ”Cea mai grea povară pe care o duce un om pe parcursul vieţii, nu este alta decît povara propriilor gînduri”. Dacă am ezitat...? Da, la sigur! Chiar şi pagina am întors-o de cîteva ori! Dar nu… voi începe a umple aceste file cu trăirile şi durerea mea legate de EL, chiar sub numele-prenumele scrise de propria sa mînuţă, mînuţa celui mai deosebit bărbat din viaţa mea.
Ce simt acum? Linişte? Nu, nici pe departe! Ură? Nu, nu acum, cînd abia am aflat ce valoare are tandreţea, gingăşia şi dragostea adevărată! Durere? Dezamăgire? Nu cred că doar asta a rămas, nu… Doar că aceste sentimente acum prevalează, iau locul de frunte în toată această poveste. Ceea ce este între noi doi, sau mai bine spus a fost între noi doi, era inundat de o sete enormă de EL, de noi, un dor nebun ce tot mai rar se simţea a fi potolit.
Speranţa că în clipele următoare voi avea veşti de la EL, îmi este parteneră de viaţă. Dezamăgirea acestei prietenii îmi provoacă durere fizică, deja de mai mult timp durerea spirituală a cedat în faţa celei fizice, care a devenit atît de vizibilă în comportamentul meu. Nu contează unde mă aflu, cu cine şi cînd, această durere mereu este prezentă în comportament, atitudine şi cel mai rău, în înfăţişarea mea.
Cum aş putea defini ceea ce simt pentru acest bărbat? Dragoste, iubire, dorinţă, obsesie sau chiar speranţă a unui viitor mai frumos? Ba toate însumate, toate comasate împreună! Îl iubesc! Îl iubesc mult, sunt şi la moment îndrăgostită de EL, de parcă sunt o şcolăriţă ce a fost pentru prima dată sărutată, sărutată anume de cel mai cool băiat din şcoală, după care se topesc toate adolescentele. Am fiori doar de la auzul vocii lui, chiar şi prin transmisia telefonică, fiorii sunt prezenţi şi la atingerile lui stîngace, la amintirea clipelor petrecute împreună, fiorii se fac simţiţi chiar şi la auzul cuvintelor dragoste, iubire, dor, pasiune şi la toate celelalte cuvinte ce au menirea de a descrie sentimentelor frumoase.
Puţin despre EL, agenda mea discretă. Îţi voi face o scurtă descriere, dar îl vei cunoaşte prin prisma sentimentelor pe care le am faţă de EL. Vreau să mă destăinui… măcar ţie, în speranţă că acest proces îmi va uşura bagajul plin de trăiri puternice.
Este un bărbat deosebit, la vîrsta lui de 38 de ani este destul de drăguţ, chiar atrăgător, desigur că pentru mine este aşa. Este puţin mai înalt ca mine şi viaţa lui lipsită de problemele din ce aş putea mîine trăi, este vizibilă din portul şi gusturile lui rafinate. Toate acestea nu au decît rolul de a accentua inteligenţa de care dă dovadă zi de zi prin mintea lui ascuţită , prin educaţia lui corectă, prin responsabilitatea faţă de cei ce îi sunt aproape sufletului şi, nu în ultimul rind – prin bunătatea lui enormă faţă de personalitatea mea. Trei luni şi jumătate au fost destule pentru a mă îndrăgosti lulea, sau poate chiar şi într-un timp mai scurt, dar nu o pot spune cu exactitate. Mi-am dat seama de sentimentele mele, în urma unei atingeri de către EL, în joacă cu doar un deget de partea de sus a coapsei. Dar despre asta mai vorbim şi altă dată.
Cu regret, dar te las, am un mic îngeraş, care la această oră tîrzie trebuia să fi fost deja pe tărîmul viselor colorate, dar nu o va face pînă nu o cuprind cu o mîna de un picioruş, după ce ne spunem rugăciunea de seară.