poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-12-19 | |
Thunder Bay, On
13 iunie 2013 Dragul meu, De ceva timp mă gândesc să-ți scriu, intru-n camera de scris, cuvintele mă abandonează în mâinile amintirilor, stau încremenită-n fața hârtiei răbdătoare, a stiloului de titan ce-așteaptă cu sete bătălia, Iartă-mi tăcerea, sper să mă-nțelegi, de când am plecat s-au schimbat multe, de la lună nouă a fost uscat și cald, astăzi, norii ca niște războinici împrăștie lumina în toate direcțiile, ceața, ogheal moale, stă îngrămădită, doar privirea-mi calmă, detectiv iscusit, urmărește vaporii de apă, concurează pe pielea palidă a mâinii, ar fi bine să plouă, Dacă mătușa Larisa nu ți-a spus, află, în tot timpul ăsta am plantat o grădină, mă trezesc de zori, stropesc, smulg buruienile, cresc întruna, sunt cel mai greu de stârpit, Surprinzător, nu mă deranjează ca-nainte, din contra, când le-ating mă gândesc la noi, oamenii, oare tot așa suntem ca buruienile, or ca trandafirii mereu în nevoia de-a fi admirați, îngrijiți cu multă dragoste, Am avut un gând într-o zi, dacă am putea alege, ce-am alege, să fim buruieni, să creștem liberi pe unde apucăm, sau trandafiri care-așteaptă plantați în grădini unde zilnic lumea se plimbă, Gîndul de-a crește peste tot, când vreau, îmi trezește o poftă nebună de viață, Mai ții minte cum filosofam la poarta școlii ore în șir, ne spuneam visele de noapte, de zi nu demult, într-o noapte am visat, grădina era plină de flori, te-așteptau, simțit în adâncul visului, te strecurai printre crengi, cu privirea îmi atingeai spatele, atunci m-am ridicat încet, ți-am văzut ochii, străluceau printre frunze fără să fure bucuria grădinii, te-ai întins să miroși, pădurea te păzea ca un erou neobservat de nimeni, discret, ofereai toată atenția parfumului invizibil, Încă-n vis, în primăvara ce urma să vină, pe margini am plantat multe cepe, o să mă opresc cu scrisul aici, mi-a obosit mâna, Sper să ne auzim cât de curând (My Deer) The Gardener (grădinarul)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate