Thunder Bay, On
13 iunie 2013

Dragul meu,

De ceva timp mă gândesc să-ți scriu,
intru-n camera de scris, cuvintele mă abandonează în mâinile amintirilor,
stau încremenită-n fața hârtiei răbdătoare, a stiloului de titan ce-așteaptă cu sete bătălia,

Iartă-mi tăcerea,
sper să mă-nțelegi, de când am plecat s-au schimbat multe,
de la lună nouă a fost uscat și cald,
astăzi, norii ca niște războinici împrăștie lumina în toate direcțiile,
ceața, ogheal moale, stă îngrămădită,
doar privirea-mi calmă, detectiv iscusit, urmărește vaporii de apă,
concurează pe pielea palidă a mâinii,
ar fi bine să plouă,

Dacă mătușa Larisa nu ți-a spus, află, în tot timpul ăsta am plantat o grădină,
mă trezesc de zori, stropesc, smulg buruienile, cresc întruna, sunt cel mai greu de stârpit,

Surprinzător, nu mă deranjează ca-nainte, din contra,
când le-ating mă gândesc la noi, oamenii, oare tot așa suntem ca buruienile, or ca trandafirii
mereu în nevoia de-a fi admirați, îngrijiți cu multă dragoste,

Am avut un gând într-o zi,
dacă am putea alege, ce-am alege, să fim buruieni, să creștem liberi pe unde apucăm,
sau trandafiri care-așteaptă plantați în grădini unde zilnic lumea se plimbă,

Gîndul de-a crește peste tot, când vreau,
îmi trezește o poftă nebună de viață,

Mai ții minte cum filosofam la poarta școlii ore în șir, ne spuneam visele de noapte, de zi
nu demult, într-o noapte am visat, grădina era plină de flori, te-așteptau,
simțit în adâncul visului, te strecurai printre crengi, cu privirea îmi atingeai spatele, atunci
m-am ridicat încet, ți-am văzut ochii, străluceau printre frunze fără să fure bucuria grădinii,
te-ai întins să miroși, pădurea te păzea ca un erou neobservat de nimeni,
discret, ofereai toată atenția parfumului invizibil,

Încă-n vis, în primăvara ce urma să vină, pe margini am plantat multe cepe,
o să mă opresc cu scrisul aici, mi-a obosit mâna,

Sper să ne auzim cât de curând (My Deer)
The Gardener
(grădinarul)