Tot ce e non e nefast și depreciativ, iar tot ce e pro e pozitiv și apreciativ, non-ul micșorează, diluează, fragmentează și divide ființa împrăștiindu-i vocațiile și sensurile și obnubilează conștiența care percepe realitatea încețoșat, distorsionat și fluctuant.
Pro-ul mărește, concentrează, integrează și sincronizează ființa cu entitățile sale interioare, iar pro-jocul impulsionează ființarea și face din viață o sărbătoare și inoculat în muncă îi dă aspecte de distracție care motivează profesionalismul.
Non-jocul stârnește amatorismul, fiindcă cine nu știe să se joace nu cunoaște niciodată fascinantul influențat benefic de ludicul ce dă vitalitate și vigoare aspectelor ființiale.
Pro-urile sunt proactive, generează efecte pozitive care anihilează sumbrul, posomoreala și dezabuzarea, pe când non-urile sunt reactive pliind negativismul de materialismul ateu.
Forța centripetă a pro-urilor converge în sinele genuin deschis înspre prețuire, admirație, înțelegere și autenticitate, fiind sursa științei vieții care asimilează artele al căror sincretism augmentează vocația.
Un triumf care acumulează îndoieli, impurități, incertitudini și hibrid decade într-un surogat pierzându-și substanța cu consistență de succes și devine surmontabil învins de un insucces sensibil la partea negativă a lucrurilor, realității și vieții.
Când insuccesul se augmentează responsabilitatea nu se poate concretiza în activități profesionale îndeplinite cu brio și omul poate fi traversat de deprimare.
În schimb un succes cristalizat în viața personală, socială și profesională multiplică satisfacția, beatificul și se acordează la un succes mai mare, mai exponențial și mai esențial.
Între două succese se poate intercala insuccesul dizolvat de voință, reziliență, optimism și vitalitate.