Mundanul dacă ar fi modelat și creat de superlative și-ar transsubstanția erorile telurice, laice și profane în care stau grosierul, rudimentarul și trogloditul în sensuri direct proporționale cu dimensiunea lumii considerată din punctul de vedere al gregarului la care are înclinație vulgul ce a tratat superficial cunoașterea și a cărui traiectorie echivocă este reglată de mintea planetară încercând să-i inculce corpusculi din inteligența sa pentru ca vulgul să-și activeze spiritualitatea și să înlocuiască orizontalul stagnant și tern cu oblicul evolutiv și cu consistență de plenitudine.
Să izolăm erorile într-o arie a inferiorității și să punem sensurile motivaționale în arealul succesului.
Individualitatea cu specificitățile, originalitatea și genuinul sale este o trăsătură definitorie a oamenilor erudiți, cu personalitatea și inteligența desfășurate activ în cotidian, concret și a fi.
În schimb vulgul și-a ignorat individualitatea părăsită și inactivă undeva în lăuntru și s-a racordat la gregarul ce uniformizează ființa și o unidirecționează pe orizontalitatea cu hiatusuri care iau formele eșecurilor, insucceselor, obstacolelor și vicisitudinilor.
Vulgul apelează la nu știu care devine reper în viața anostă, insipidă, împânzită cu goluri în care se insinuează nimicul sub forma nefiindului și se îndepărtează de știu pe care îl percepe legat de o competiție acerbă.
Vulgul are o non-individualitate care transsubstanțiază autenticitatea și genuinul în falsități, artificial, surogate și onctuozități și are afinități la umilința care se lasă persiflată, terfelită și dezonorată de aroganța care crede că i se cuvine totul și face din impertinență o trăsătură definitorie și un mijloc de a face față competițiilor și încercărilor vieții.
Vulgul are predispoziție la compulsiv, impulsiv și defulări, căci rațiunea și spiritul fiind minuscule și involuate nu pot controla instinctele a căror libertate negativă determină vulgul să răbufnească în violențe verbale sau fizice, iar mânia lui e o formă de emoție deformată, malformată, având în miezul ei o enormitate absurdă, ilogică, irațională și necontrolată care împinge vulgul la manifestări violente și virulente.
Vulgul procesând unele pozitivități nesemnificative și restricționând unele negativități de amploare, urcă și atinge mediocritatea care este normală când gândurile sale procesează veridicul și verosimilul și anormală când gândurile sunt atrase de elucubrații, absurdități, contradicții și tenebre.
La limita inferioară a mediocrității stă prostia, iar la limita superioară stau oamenii ambițioși care renunță la nu știul inferior, iresponsabil, ignorant și obtuz și se racordează la știul superior, responsabil, cognoscibil deschizând mințile înspre valorile universale.
Inteligența a crescut din succese, iar vulgul a fost împins pe o traiectorie negativă prin insuccese succesive.