n-am să înțeleg niciodată senilitatea umană
ne trezim uneori și aflăm
marele actor a murit
marele scriitor a murit
marele artist a murit
preț de o clipă scurmăm în memorie -
ca păsăretul înfometat din ogradă –
ne chinuim să ne aducem aminte unde am auzit numele
ăluia care s-a săvârșit

„la cererea publicului”
pe burtiere și wall-uri apar copii nelegitimi
foste soții foste averi ori falimente răsunătoare
(ca și cum toate astea n-ar fi existat în timpul vieții)
apoi apar mormoloci care se bat cu pumnul în piept -
de parcă sara pe deal clopotul bate cu jale –
își aduc aminte ce chestii interesante au discutat
într-o nu știu care noapte la nu știu ce crâșmă
după nu știu câte carafe cu vin
alți mormoloci se ivesc și combat mormolocii primari
stai că nu e așa eu am fost prietenul lui cel mai adevărat
eu l-am cunoscut cel mai adevărat
totul devine o cursă în care la linia de sosire
toți îl cunosc pe marele dispărut mai bine
decât s-a cunoscut el pe sine

urmează jocurile olimpice de reparații morale
se difuzează în loop filme piese în premieră
fragmente nemaivăzute din timpul vieții
poze nemaivăzute cu animăluțele preferate
antologii care să demonstreze cât de mare a fost în timpul vieții
marele mort își vede de mica lui moarte fără să-i pese că
ars gratia artis

[]

pe toate drumurile am tot urlat
țineți-vă oamenii-n dinți cum își ține puii ghepardul
țineți-vă oamenii-n dinți că alții n-avem
trăim într-o dumnezeire indusă
ce dacă-ntr-o zi unul din noi pleacă
no problem facem alt om
de data asta poate chiar nimerim
asemănarea și chipul nostru
când se întâmplă firescul ne batem cu pumnul în piept –
de parca sara pe deal clopotul bate cu jale –
le cerem socoteală cocoșați de durere
de ce-ați plecat și ne-ați lăsat singuri
(sunt sigur că ar răspunde
ceea ce-l face pe dumnezeu dumnezeu e singurătatea)
ne smulgem părul din cap
aveam atâtea să spunem
nimic mai fals
tot ce trebuia spus în timpul vieții s-a spus
cele nespuse sunt pentru cei nenăscuți
ori nu există

îmi spun adevărul
până acum am trăit
plus minus paișpe mii nouă sute de vieți
fiecare zi pentru mine a fost o viață
și-n fiece zi am repetat celor ce-au vrut să asculte
suntem oameni și nu altceva
pentru că nici măcar piatra n-ar suporta să însemne
atât de mult
pentru atât de puțini