Erorile se desfășoară în viață în inflație în omul fără dialectică care nu poate accesa adevărurile și care este modelat de iluzii, aparențe, falsități și eșecuri.
Erorile dețin o forță de frecare care încetinește mersul vieții accelerat de dinamismul sondând sensurile pentru a le descoperi pe cele exponențiale și esențiale. În schimb, în adevăruri se manifestă o forță care accelerează iluminarea, evoluția și amplifică conștiența umplând realitatea cu substanța sa transsubstanțială și care mută atenția de la detaliile insignifiante la întregul cu efect integrator, convertitor și omogenizator.
Erorile pot fi trimise în neant prin implicarea în viață a spiritului colaborând cu sinele său, al conștienței, al gândirii și al imanenței și în locul vacant se manifestă perfectibilul care modelează a ști în a cunoaște și care percepe în tot esențele care conțin perfecțiunea, veșnicia și meta-fericirile.
Erorile se strecoară în stereotipii în omul care nu vrea nimic și care și-a abandonat matricea aderând la non-timp, non-activități, non-adevăruri și non-viață.
Reușitele divid erorile până ajung puncte atrase de nimicul dezactivat de configurațiile totului.
Erorile provin din neadecvarea conștienței cu realitatea, viciază adevărurile și deformează gândirea care nu mai procesează adevărurile, ci gestionează necunoașterea ce este sursa erorilor îndepărtând omul de nivelele evolutive superioare care absorb lumina, adevărurile și potențialul din entitățile interioare ale omului.
Fiecare om face tipurile de erori specifice sie însuși, iar cu cât omul înaintează progresiv în competiția vieții săltând din succes în succes, cu atât insuccesul lui atunci când apare are la bază o eroare mult mai mare decât erorile făcute de oamenii mici.
Mărimea și gravitatea erorilor sunt direct proporționale cu mărimea și măreția oamenilor și erorile produc îndoieli față de potențialul profesional, măcinând responsabilitatea și micșorând încrederea în sine și dacă au o frecvență mare aceasta coincide cu pulverizarea adevărurilor cramponându-l pe om în inferiorul având corelații cu minimul.
Experiența de viață sondează erorile pentru a le cunoaște cauza cu scopul de a o înlătura, iar când erorile sunt în penurie experiența de viață asimilează înțelepciunea care transsubstanțiază erorile în reușite.