Etica cizelează, șlefuiește și estetizează bunătatea care vrea să fie modelată de frumusețe.
Etica este o conveniență a bunului-simț având similitudini cu cumpătarea, chibzuința și cumsecădenia și dacă am fi toți oameni etici nu ar mai exista răul, răutatea și insidiosul și am modela din adevăruri simetrii armonioase și estetice pe care le-am insera în caleidoscopul vieții urmând statornic și fidel etica.
O etică pură devine utopie și aceasta conține la stadiul de teorie tot ce este mai prodigios în om, viață, realitate, evoluție și sensuri, căci utopia crede că poate plia peste lumea actuală cea mai bună lume posibilă.
Utopia are propensiune la suprem, pur, perfect și absolut din care intenționează să facă elemente inovatoare ale unei extra-matrici.
O etică impură este amenințată de distopia ce gestionează scepticismul, pesimismul, cinismul și negativitățile și o astfel de etică este restricționată de dogmele ce refuză schimbările și au apetență la consecvențe limitative.
Etica pură s-a grefat pe cea mai bună lume posibilă și ea înglobează estetica maximă, puritatea absolută, perfectibilul ce se apropie din ce în ce de perfecțiune, fericirea de anvergură și superlativele uluitoare.
Etica impură are fisuri prin care se infiltrează non-etica ce a absorbit malițiozitățile, răutățile, păgânul și ateismul având rol pervertitor și care vede în sacrilegii forța de a te opune mersului umanității înspre metanoia.
În schimb etica convertește și converge omul în centrul bunătății și se vrea un samaritean manifestând compasiune, mizericordie, milă, întrajutorare și filantropie.
Etica încastrată în om îl atașează de generozitate, filantropie și altruism care devin calități epurate de interesele egoiste care nu rezonează la etică.
Etica altruismului își dăruiește sinele, gândurile, eurile și emoțiile celorlalți, nu-i rămâne decât sufletul pe care l-a modelat în formele compasiunii, iertării, milei și generozității.
Etica altruismului desfide surogatele, hibridul, duplicitățile și egoismul și are propensiune la genuin, transparență, gentilețe și noblețe și dacă ar deveni o caracteristică exponențială a ontologicului, nu ar mai exista rău și insidios, ci doar discernământ, responsabilitate și altruism.