Mi-e trudnic să locuiesc în odaie cu mine, îl antipatizez că te-a lăsat să pleci
plus că mă ceartă la fiecare păhărel, zice că îi rătăcesc vorbele,
oricum poți să te ștergi cu ele, eule, sub frunză
că veșnicia nu le este mumă și fecundezi doar clipele ce urmează să piară.
Eule, limbă de șarpe, când vei năpârli de ființă nimeni nu-ți va pune pielea în băț
să facă flamuri din vorbele tale... Femeie, iubito, regăsește-mă,
că pun eu la sine călușul în bot, numai să vezi...!, îi torn un chil de votcă în mațe
să-l bag în comă, nu alta. Problema e cine-ți va deschide la ușă, că și eu, siamez
oi fi sub anestezie... În fine, în fine, tu vino
că poate conving pe Dumnezeu să-ți descuie