1.

Învaţă să asculţi marea, cerul şi zarea
Vei vedea ce bine s-au aşezat lucrurile
La început au fost sârmele goale
Pe care s-au adunat rândunelele şi graurii
Făcând portativul cu notele zburătoare
Spre soare, spre mare, spre depărtare
Curând, portativul a rămas motiv
În care s-au născut
Cântecul, cortina şi tivul
Seară de seară, pe scara interioară
Au venit rândunelele

Cu foarfeca mare de croitor
Tai forme din marea iluzie,
Al amintirilor venite-n valuri
Din aburii ploii de vară
Într-o seară, la o pipă şi-o ţigară
Lipind între ele
O căutare, o aşteptare şi-o tăietură
Dintr-o singură mişcare cu măsură
Cu ochi şi gură
Auzi marea cum cântă?
Cum vrei să auzi dacă nu asculţi
Învaţă să asculţi marea, cerul şi zarea




verde
firul de iarbă
și-a început povestea
când eu eram cu codobelcul
în clipa lungă
la Jumătate de Infinit

că de n-ar fi, nu s-ar povesti.

2.

O umbră aleargă în urma mea
Ce spun eu o umbră
Este o pată de culoare albASTRĂ
Cu fereastra deschisă
Spre marea din inima mea


M-am născut poveste într-o poveste
De mic am visat marea
Ştiam că marea va veni la mine
Iată-mă acum pe puntea vaporului
În radă la Alexandria
Căutând cu privirea Farul
Şi locul gol lăsat de Bibliotecă

3.

Viaţa este o poveste într-un Almanah al Typului în care nici o pagină nu rămâne albă. Unele pagini sunt mai frumoase, altele mai puţin reuşite. Important este să ai cât mai puţine dezamăgiri. Şi când totuşi le ai, erorile caută-le la tine, nu la ceilalţi. La tine ai şansa să mai corectezi câte ceva, pe când la ceilalţi, încercând o corecţie, nu faci altceva decât să strici şi partea care fuse şi se duse...

4.

De când mă ştiu, încurajez şcolile de vară,
Voluntariatul şi întâlnirile de seară,
La o pipă, la un pahar de vorbă şi-o briză marină...
Sănătate şi bucurie, să fie!

5.

Prezenţa Păintelui Ghelasie este vie în inima prietenilor noştri. Rugăciunea lui Isihie lucrează-n coordonatele Infinitului şi ale nesfârşitului, dincolo de sărăcia raţionalului matematic, în profunzimea celor nevăzute şi neştiute. Ultima întâlnire pe care am avut-o cu Părintele Ghelasie, când l-am îmbraţişat, am avut senzatia că îmbrăţişez aerul. Atunci am zis că am îmbrăţişat un înger. Acum ştiu că am îmbrăţişat un Sfânt... Acum câteva veri, trecând prin Livada Duhovnicească de la Frăsinei, mi-au lipsit butoiul de la stupină şi glasul Părintelui... Prezenţa Părintelui Vlasie a fost ca o preluare de ştafetă a ceea ce-a fost şi de acum va fi în inimile noastre... Fericiţi cei curaţi cu inima... O lacrimă de Infinit pentru memoria Părintelui, Sfântul nostru carpatin, în memoria căruia mă închin... Amin, Amin, Amin!

6.

Copleşit de aşteptare/ Visul meu o ia spre mare/ Pe-o cărare cântătoare/ Printre flori, ierburi înalte care sprijină cerul/ Cu tot misterul/ Cu greieri, cu pescaruşi şi cu licurici/ Lebede, pescari, câini şi hoinari.../Dacă-mi scrii de bucurie/ Fă din floarea soarelui/ Nostalgia dorului/ Dacă taci, tăcerea-i grea/ Că-i căzută dintr-o stea/ Şi răneşte englezeşte/ Doamne fereşte de aşa rană/ Cu ghiare şi blană/ De pe la arcadele pontice/ Dinspre mare/ Se aude o chemare.../ Spune tu/ Că ştii mai bine/ Ce chemare se mai ţine/ După tine, după mine/ După visele aldine/ Care vara-s foarte fine/ Precum pânza de păianjen/ De pe spatele icoanei/ Care cântă-n glasul Ioanei…/ Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!

7.

Aşa s-ar mişca lucrurile. Să le vezi pe de-a-ntregul. Nu pe sfert, sau pe jumătate.
Să ştii să mângai omul, să-i aduci zâmbetul pe buze…
Când îţi aduci aminte ceva, lasă gândul să lucreze în inima ta până când inima-i curată
Ca lacrima de fecioară, care stă de vorbă cu o cioară şi se înfioară când află povestea ei.
Lebădoiul acesta are ceva sfânt în el. De când îl ştiu a făcut 7 cuiburi
În fiecare cuib s-au născut cel mult 8 pui. Doar primăvara aceasta a rămas cu unul singur...

8.


s-a umplut de puf grădina
de mi-a strănutat albina

plopule, măria ta
cum căzuși tu dintr-o stea

pomule cu frunza-n vânt
unde-i casa lui Cuvânt
să merg să-i găsesc mireasă
cea mai cea și mai aleasă


Să mai zică cineva că-n ziua de azi nu există minuni. Cu mâna pe inimă spun că-n noaptea de Sânzâiene am trăit cel puţin trei minuni. Urarea mea este, sănătate, comunicare şi-o cât mai frumoasă cărare-n pădurile virgine ale fericirii...