când în auz de Dumnezeu duci rugă
și sacre păsări duhul tău imploră
havuz de veșnicii să ude oră
clipind apun acele ce te-njugă

ci lăcrimându-ți umbra inodoră
cu văzul din spinarea vieții slugă
miresme-a fi pun îngerii pe fugă
tăcerii de îi este zarva soră

tu cu eternul dragoste a face
cerneala-n celuloze să o picuri,
a liniște să scrii tumult rapace

și ticluind enigmei mozaicuri
din haos, unde prea adesea zace,
să negi învolburarea de nimicuri