s-a spart marea-n două pe brațele mele blonde
ochi groaznici de verzi
și păr cenușiu
turbată-ntâlnire cu tine
mă uitam în oglindă la mine
ca-ntr-un film cu clark gable mi-ai dat cu scaunu emoțional în stomac
și-am urlat și am spus "fă repede"
amândoi am tras un răget sincron de durere cu capu-n tavan
ah nichita, ah emil cioran
tata mi-a spus să mai citesc, te rog frumos, ceva mai vesel
dar cum să fac așa ceva macabru de scârbos
ce tată prost
ce mamă amărâtă
maică-ta arată ca o șopârlă câteodată
te-a necăjit, băiete, cum te necăjesc și eu pe tine
cum mă necăjeșți și tu pe mine
ascult balada
pe care nu ți-am cântat-o vreodată
că nu ți-ai dat silința să-nveți vreo română
și m-ai iubit dar nu destul să te uiți azi cu mine la lună plină
sau să te mișți în parc cu mine pe unde calde și străine
chiar și certați așa-n epidemie
m-ai părăsit de-ntâi aprilie
ce glumă de prost gust
ce glumă proastă
cine iubește și lasă
cine iubește și lasă
dumnezeu i-a dat angoasă
dumnezeu i-a dat angoasă
și nu mai merge nici aghiasma

mi-ai tras cu unghiile în intestin și doare
mă doare c-ai plecat
mă doare c-ai venit și ai plecat
mă doare c-am găsit
mă doare-nchiderea
și sunetul acelor două uși

și când îmi vine să urlu
plâng
și când îmi vine să te bat și să te-njur
nu te nici bat nici nu te-njur
ci îmi fac ritualele și ticurile care m-"ajută"
să nu simt durerea aia nepârlită
durerea aia de nu a fi dorită
durerea aia de a fi avortată
durerea aia neînsetată
de care cred că nu voi scăpa niciodată
că e un gol în fiecare propoziție pe care mi-o zic pe interior
și până când n-am văzut fotoliul meu în camera de lângă
nu am observat că-n camera mea e un loc gol
și lacul e perfect domol ca o linie deschisă
ca pieptul meu
și ca scrisoarea neprimită
eu te iubesc
iubește-mă și tu
mereu