mai curând decât s-ar crede, ne va părăsi acest virus lăsându-ne la fel de învrăjbiți, de răi și de neiubitori, hrăpăreți și dornici să năucim natura...
experiența asta cu zecile de mii de morți, cu mutilarea conceptelor de libertate și de avere, nu a servit la nimic...
mâine ni se vor redeschide căile rătăcirii, ne vom îmbulzi raznelor pretinse un încotro, vom reprimi prilejul să ne arătăm colții... gingiile vor musti și regăsi gustul sângelui...
spiritualitatea și căutarea menirii rămân aceleași himere servite de șarlatani gloatei și valabile pentru naivi... și poeți!...
aceeași foame de importanță nemeritată ne va împărți în șmecheri-fraieri și fraieri-fraieri... singurul șmecher-șmecher rămânând învrăjbitorul, Diavolul... adică Zeul Ban!...
a trecut și Paștele, am fost ”mai buni” trei zile
liber la dat în cap, la dat cu capul în gura sorții...
apocalipsa a trecut, arca asta a lui Noe a fost încăpătoare
iată-ne salvați, urmează stația următoare cu peronul
dedesubt
sau deasupra, totuna...
abatoarele dorului măcelăresc pe liniile de serie sufletele goale
atât de vehiculatul cuvânt IUBIRE... se va referi pe mai departe la secreții... la posesie...
Dumnezeu, culmea, mai apare și El în discuție, va fi găsit vinovat pentru orice și invocat neîndestulătoarelor putințe de a face răul bine...
am pășit în era nouă desculți și cu tălpile murdare pe obrazul pruncilor nenăscuți, cărora le vom lăsa acest pământ bine uns cu excremente și cenuși...
speranța, unica târfă, o facem poștă și fugim, gâlgâind în hohot râsul de satir, fără să o plătim... sau... ba nu ...plătim!... plătim cu oasele albite... o mână de oase desenând în țărână importanța și măreția că ...am trecut pe aici...
- vreo alternativă, ceva?