Globalul face din empatia planetară sens reprezentativ și esențial, însă apelăm la mintea planetară ca un sistem energetic și cognitiv ale cărei configurații vii suntem.
Globalul influențat de evoluție, progres și estetică vrea să generalizeze bună-starea prin întrajutorare, cooperare și filantropie și să aplice estetica în oameni și construcții, integrând în omenire civilizația.
Mecanismele globalului fac din planetă o singură, unică casă și din oameni configurații ale sistemului planetar, având aceleași sensuri racordate la sensurile globalului.
Astfel vom gândi la scară globală, vom deține aceeași matrice planetară și vom fi înzestrați cu vocații de dimensiuni globale.
O memorie cu hiatusuri își pierde unele întâmplări pe care le-a înregistrat subconștientul, iar din amintiri se păstrează doar esențialul.
Un om care iartă uită greșelile celorlalți, căci iertarea e o formă de toleranță care a absorbit mizericordia și omul care iartă se transformă într-un samaritean ce empatizează compasiunea, altruismul, întrajutorarea și mila.
Omul care nu uită ce i s-a făcut și-a ostracizat iertarea în spațiile aversiunilor și adversităților gestionate de ura care pervertește, desparte și profanează.
Memoria gestionează amintirile și când acestea interferează apar confuzia și echivocul în mecanismele sale.Egoismul a înlăturat ceea ce reprezenta samariteanul pentru ceilalți și acesta e pe cale de dispariție, căci omenirea și-a mânjit iertarea cu interesele intolerante și egotiste, cu imoralitatea ce pervertește actul erotic apropiindu-l de rut.
Fără să iertăm ne lăsăm invadați de uri, adversități și resentimente, în schimb îngăduința a trimis egoismul în neant, căci a îngădui înseamnă a vedea calitățile și a percepe în defecte cauzele care le-au generat.
Intermundiul păstrează ca un artefact zeiesc teogonia având similitudini cu antropogeneza, iar specia umană urcă în prezent din primordial prin genealogii care se continuă și prelungesc prin filiații.
Intermundiul posedă miracolele întâlnite și în transcendent, însă acestea țin de puteri colosale, pe când miracolele din transcendent au conținut de mistere, minuni și esențe supranaturale.
Cerurile de care s-au atașat intermundiul și transcendentul sunt învecinate, substanțele lor sunt preeminente față de substanța telurică care și-ar dori celestul eterat, însă nu îl poate obține, căci impuritățile creează un vector orientat în jos ce apasă omul construind din sensuri vectori ascendenți.