Haideți să nu mai bocim lumea
căci poate am uitat- și noi suntem parte a ei, parte a acestui întreg
divizat azi de un șarpe viclean cu o falsă coroană
pe propriul cap.

Hai să bem fiecare câte o țuică tare, românească (doar una!)
ca să ne putem lua avânt apoi
și să dansăm cu toții împreună o ciuleandră!

Să strivim ”prin credință” sub pașii noștri hotărâți coroana și capul acestui șarpe!

Și de vi se va părea că nu știm să o mai dansăm
vă spun eu: o știm!
Ciuleandra este în venele și genele noastre,
părinții ne-au transmis dansul de la înaintași
și totul a pornit de la primul apostol
poposit cândva pe meleagurile noastre.

Trebuie doar să închidem ochii
și să ne aducem aminte cine suntem,
cum a curs neîntreruptă apa,
tradiția,
credința pe meleagurile acestea multimilenare,
să înțelegem că toate acestea vor mai curge și mâine
și poimâine
până la ultima zi...
cea cu adevărat înfricoșătoare!

Viața ne aparține doar în măsura
în care noi îi decidem (în mod laș) sfârșitul!

Și dacă nu putem face mai mult cu viața decât ne este dat
de ce am uitat să mai privim
cum înflorește
azi
salcâmul?

26.03. 2020