Liberul-arbitru se extinde dacă este influențat de libertatea ce transcende creația și vocația și se micșorează dacă intră sub influența coercițiilor care suprimă alegerile și opțiunile, căutând să-și impună dogmele care le-au construit.
Liberul-arbitru beneficiază de imparțialitate, obiectivitate și veridicitate și împinge omul să se deschidă cu curaj și îndrăzneală înspre inovație, inventivitate, vocație și potențial care sunt atributele evoluției cristalizând progresul ce promite bună-starea.
Să facem din liberul-arbitru un element reprezentativ al matricei noastre, căci el ne garantează o spiritualitate beatifică și o evoluție benefică.
Liberul-arbitru ne extinde spațiile existențiale în care inserează libertățile extrase din oportunități favorabile și avantajoase, iar prin opțiunile pe care le face liberul-arbitru caută beneficul în evoluție și beatificul în spiritualitate.
Liberul-arbitru poate genera o conversie care are ca efecte trecerea de la o religie la alta, de la o ideologie la alta și de la o dogmă la una opusă.
Spiritualitatea aderă la liberul-arbitru în imanența căruia intuiește o libertate absolută, în schimb materialismul dogmatic și ideologic neagă și desfide liberul-arbitru pe care îl asociază cu anarhia și răzvrătirea.
Liberul-arbitru este întotdeauna activ, dinamic, fecund și în expansiune, în comparație cu el coercițiile sunt statice, restrictive și sterile, efectele lor micșorează influența spiritului, sinelor și a rațiunii asupra omului pe care îl conduc și opacizează gândurile care se raportează la ideologiile ce le malformează.
Liberul-arbitru poate lua accente negative dacă alegerile sunt prost făcute și deraiază ființa de la normalitatea susținută și obiectivată de luciditate, realism, logică și rațional, sau se poate multiplica asimptotic înspre pozitiv dacă opțiunile sunt corect alese.
Un om cu liberul-arbitru încastrat în structura sa ființială posedă o dialectică puternică construită în jurul libertăților imprimate pe vocația și creația sale.
Un liber-arbitru pervertit își pierde libertatea și este invadat de coercițiile care-l transformă în convingeri vetuste, astfel liberul-arbitru este prins de tina vâscoasă care-l maculează cu ordinarul ce leagă ignarul de firesc și inconștiența de ignoranță.
De aceea să creăm un câmp care să prezerve liberul-arbitru de pervertiri, degradări și sacrilegii și doar viziunea transfiguratoare și de mare amplitudine să poată să se acordeze la liberul-arbitru care o configurează cu sensuri multiple și fiecare sens atins ne urcă ființa cu încă un nivel pe spirala evolutivă.