Materialismul îi retează omului dimensiunile și traiectoria cristalizate de viziuni și proiectează entitățile în neant, însă acesta nu este insurmontabil și în lupta lui cu spiritualitatea poate fi învins, când omul îl respinge și alege spiritualitatea creatoare de lumi spirituale, procesând imaginația pe care o conferă conștienței având sursa în mentalul în care conduce spiritualitatea.
Materialismul neagă, spiritualitatea confirmă.
Superficialul se racordează la materialismul ce se propagă doar la suprafața omului, vieții și realității și care desfide mintea înlocuind-o cu creierul și lăuntrul considerându-l inexistent.
Profundul se acordează la spiritualitatea care se conectează la imanență, sine și spirit, care naște lumile spirituale și care augmentează spațiile din lăuntrul omului.
Spiritualitatea consideră mintea sediul entităților exponențiale, esențiale și definitorii ale omului și vede în materialism o frână în calea evoluției și a progresului umanității, căci dogma materialismului este superficială, îngustă, restrictivă, limitativă și coercitivă.
Dogma spiritualității conține eshatologia, esotericul, exotericul și misticul, iar metafizica sa formează o dialectică a meta-urilor sondând ceea ce se află dincolo de natural, firesc, concret și laic.
Dogma materialismului s-a înțepenit în profanul ce întinde stagnarea în spațiile ființării și consideră corpul arhetipul existenței, în timp ce spiritualitatea minimalizează funcțiile corpului și maximizează mecanismele și funcțiile entităților interioare ale oamenilor.
Spiritualitatea construiește paradigme în care libertatea are conexiuni cu misticul, supranaturalul și maximul și este catalizatorul evoluției oamenilor.
Spiritualitatea în expansiune ce se revarsă din mental în viață o spiritualizează și o înzestrează cu mecanismele mentalului care își proiectează forța în a fi-ul conectat la devenire, transformare și evoluție.
O viață spiritualizată se debarasează de materialismul racordat la teluric, fiziologic, mundan și concret având materie de ordinar, spre deosebire de spiritualitate ce posedă o materie sublimată, subtilă, specială și extraordinară având echivalențe cu substanța sinelui spiritului.