Definiţiile care figurează în sursele lexicografice româneşti (în speţă, dicţionare explicative şi de neologisme) în dreptul verbului a şoca (împrumut din francezul choquer) nu surprind întotdeauna semantica matricială intensivă a acestui verb, în schimb dimensiunea intrinsecă negativă fiind evidenţiată în mod constant (cf., de exemplu, a şoca „a contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini”, DEX 2009 sau „a surprinde în mod neplăcut prin vorbe sau prin fapte”, NODEX 2002). În dicţionare de sinonime, echivalarea verbului a şoca prin unii membri ai paradigmei verbelor de mirare prezintă şi ea o serie de inconveniente, în realitate noţiunile desemnate prin termenii echivalatori nesuprapunându-se decât parţial cu sfera conceptuală a verbului a şoca. De pildă, în Dicţionarul de sinonime (2002), a şoca este glosat prin: a. a contraria (negativ, dar nonintensiv); b. a epata (matricial intensiv, dar neutru orientat pozitiv) şi c. a frapa, de asemenea, matricial intensiv, dar neutru orientat pozitiv [Pentru o descriere detaliată a lexemelor aparţinând paradigmei verbelor psihologice de mirare, v. Teleoacă, Similitudini vs divergențe]. În DN (1986) figurează o definiţie care ar putea fi reţinută, întrucât aceasta reuneşte ambele dimensiuni, superlativă şi negativă (în condiţiile în care asociem neobişnuitul unei laturi mai puţin pozitive, acesta definindu-se în relaţie cu extravagantul), şi anume „a uimi peste măsură (prin purtare, atitudine sau ţinută neobişnuită); a stupefia”. [Vezi inclusiv echivalarea prin verbul a stupefia, verb intensiv, neutru orientat negativ].
În toate dicţionarele consultate, unica structură admisă ca atare în româna literară actuală, nivelul standard, este cea activ-tranzitivă. Deşi o utilizare pasiv-reflexivă nu este menţionată în sursele lexicografice ale limbii române, totuşi tipare de acest gen circulă în româna actuală, îndeosebi în registrul colocvial, unde am consemnat mai ales tipare pasiv-reflexive de indicativ perfect compus persoana a 3-a plural (cf., de exemplu, „Oamenii de ştiinţă s-au şocat când au văzut imaginea pe Internet”; „Localnicii s-au şocat când au văzut ce a apărut pe cer”; „Călătorii s-au şocat când l-au văzut” ș.a.). Tipare similare circulă, în aspectul mai puţin îngrijit al românei actuale, şi în cazul altor verbe psihologice de mirare, de pildă în cazul verbului a consterna (v. Teleoacă 2016a: 257-269; 2016b: 268-273).

Bibliografie

Dicţionar de neologisme (Florin Marcu şi Constant Maneca), Bucureşti, Editura Academiei, 1986.
Dicţionar de sinonime (Mircea şi Luiza Seche), Bucureşti, Editura Litera Internațional, 2002.
Dicţionarul explicativ al limbii române (ediţia a III-a, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.
Noul dicţionar explicativ al limbii române, Bucureşti – Chişinău, Editura Litera Internaţional, 2002.
Teleoacă, Dana-Luminiţa, 2016a, „Reflexivizarea verbelor psihologice în context romanic: a (se) consterna în română, franceză şi spaniolă”, în Studii și cercetări lingvistice, LXVII, 2 / 2016, p. 257-269.
Teleoacă, Dana-Luminiţa, 2016b, „La pronominalisation des verbes transitifs : autour du verbe (se) consterner en roumain, français et espagnol”, în Vasilieva, Nataşa şi Igor Skuratov (coord.), Patrimoine linguistique et culturel des langues romanes: histoire et actualité, Moscova, 2016, p. 268-273.
Teleoacă, Dana-Luminiţa, Verbele psihologice: similitudini vs divergenţe în context romanic. A (se) mira în română, franceză şi spaniolă (lucrare predată la Editura Universității din București).