Aripa stângă



ai să vezi şi tu
mereu o luăm de la capăt
de data aceasta, pare-se
nimic nu ne va mai putea păcăli
pentru părţile care se lasă cu durere
aplică plasturi cu Fenthanyl
e bine de ştiut

Take care of you and be happy







1.

Cum, necum
La orele prânzului
Pe urmele mânzului
O amintire
La soare

În vânt
Zburând
Din gând
Prin ferestrele sufletului
Le găseşti pe toate

Când te vei trezi
Îmi vei scrie cuvintele gândului
Ca să mă bucur şi eu de darul lui Dumnezeu
Care-a ajuns în inima ta
Şi-a rodit
O parte din ce-ai iubit

“How many roads must a man walk down…?”

2.

Zâmbeşti?

Zâmbetul tău mi-o aduce aminte pe Cristina. Aşa spune ea, supărată pe
lume: “cine știe, eram noi ăștia o specie aparte, răzvrătiți împotriva
vieții, tocmai pentru că o iubeam, tocmai pentru că ne păsa. Tocmai
pentru că ne doream să fie mai mult decât atât. Să fie reală tot
timpul, să nu ne mai amăgească. Să merite.”



Cine ştie? Poate că aşa se vede de la ea. Pot eu să ştiu? Pot eu să
dau verdicte? Pot eu să gândesc pentru ea? Ce pot mai bine este să-mi
văd de treabă şi să merg mai departe. Nu-mi plac răzvrătiţii. Am fost
şi eu răzvrătit şi nu mi-a fost prea bine. Credeam că pot să schimb
lumea. Să o fac mai bună şi mai curată. Fiecare eşec venea cu o nouă
speranţă: Acum nu. Dar altădată, da.


Uite aşa, ne strângem noi la fântâna cu cumpănă
Şi ne uităm la stele, căutând constelaţiile
Din când în când, când e lună plină
Ne citim în priviri, o mie şi una de iubiri

Zilele acestea, când noaptea dă înapoi, lăsând ziua să vorbească
Într-o renaştere-a câmpului, a pădurii şi-a florilor
Citesc în zborul cocorilor, bucuria revederii locurilor de ieri
Când ai venit să-mi ceri să-ţi dau de-nţeles
Ce-mi place mie să cânt cel mai des

3.

În peretele caselor de pe ţărmul mării

Apar tot felul de semne

Şi figuri

Pe care le vede cel care

Le priveşte cu dragoste


Cu mânzu
Azi luăm prânzu

La sălcii...


Poate că vineri dăm o fugă la Cheile Dobrogei





Constanţa, Miercuri, 20 Martie, 2019, 6:58
(În aşteptarea Echinocţiului de primăvară,
Miercuri, 20 martie, ora 23.58)



Aripa dreaptă (1)


De ziua internaţională a fericirii


dă tu nume fotografiilor
dacă ai stare
scrie-mi şi cuvintele pe care le găseşti
cu riscul să greşeşti
poţi pune şi de la tine
un discurs, două sau trei


Am nimerit să iau murgul la pas
De ziua internaţională a fericirii
Şi-a tainelor iubirii
Pe urmele mânzului
(la orele prânzului)


Din ce în ce mai multă lumină
Cuvintele-şi făceau magia-ntr-un fel al lor
Pe care încerc să-l descopăr acum
La prima oră a dimineţii

Lumina-mi înveleşte cele câteva mii de fotografii
Dintre care, cea cu Y-grecul mare
Cu care-am ajuns la cărarea pierdută
De ceva vreme bună
Într-o noapte cu lună plină…

Am zis “Harpocrates”
Şi dintr-o dată s-a făcut linişte
Ca din senin a apărut Isis, cu furca ei
În care se odihnea soarele

Dintr-o dată m-am trezit încurcat
într-un blocaj
ca-ntr-un garaj
din care-am recunoscut
arcul, sabia şi-o parte din scut

Isis să te ocrotească
Şi să te intărească
Sub pronia cereasca




Joi, 21 martie, 7:37