Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând după un TAXI care avea întunericul pe bancheta din spate. A făcut cu mâna, larg, cât să-i atingem toți degetele, și a plecat. În urma lui a rămas pustiul, ca trecere, și poate împlinirea unui vis. Când am întors capul, vântul ascuțit brăzda sufletul, iar pașii, câțiva, rămăseseră în spate. Ne-am urcat în mașina înghețată, eu am turat motorul, ele au continuat să vorbească și m-am strecurat umbră pe patru roți pe șoselele largi și prin gând…
…..
Cu o zi înainte de lansare, m-am dus să văd cum se aranjează standul. Nimic nu semăna cu ce aveam să descopăr a doua zi. Un hău aiuritor și-un zgomot de peste tot te învăluia. Am făcut o tură și-am plecat, înălțând umerii și sprâncenele a mirare.
În ziua lansării am ajuns mai devreme. M-am pierdut repede printre vizitatori care aveau parcă toți chipuri cunoscute. Sunete, zumzet, flashuri, cărți frumos colorate, lumină în priviri, emoții, îmbrățișări, inimile agățate parcă de cupola pavilionului și-un fluid magic de bucurie și împlinire. Nu-mi amintesc tot, în ordine cronologică, dar voi recunoaște prin aerul din urmă, întotdeauna, zâmbetul cald și bun al domnului Ștefan Dulu (Directorul Editurii Semne), îmbrățișarea fermă dar gingașă a doamnei Ana Dobre, zâmbetul mucalit și prietenos al domnului Nicolae Rotaru, privirea blândă a domnului Lucian Gruia, bucuria din irisul domnului Geo Călugăru, adevărul mereu pus pe șotii al domnului Victor Puiu Atanasiu și optimismul nedisimulat al domnului Cristian Moldovan și al doamnei Roxana Moldovan (redactori ai romanului „Ape spre nimic” - Editura Ștefanida). Și nu o voi uita pe doamna Viorica Matei, fabulosul redactor al cărții „Păsări și umbre”, după cum îmi vor rămâne în minte… membrii inimoasei echipe ai Editurii Semne, prietenii, colegii, cititorii, trecătorii care se opreau întâmplător sau nu, gândurile frumoase, ca un răsfăț, ale cuvântătorilor, tremurul din glasul meu, uneori, șirul vorbelor poate frânt de alte gânduri, luminile din blițul aparatelor sau al ochilor, luciul coperților în care se răsfrângeau umbre, calendarele cu Effi, afișele, visul pentru mai departe și ruga împlinirii lui și regretul că totul se sfârșește când ar putea să fie veșnic, scrâșnetul scaunelor îndepărtate de masă, la plecare, îmbrățișările, mulțumirile, zâmbetul meu larg și melancolic, literele care uneori vorbesc despre noi și fluturii care zburau din păr.
M-am despărțit de stand cu regret, la început șovăielnic, apoi ca o fugă - o fugă de azi către mâine. Un mâine cum un corp fără contur, dar cu suflet. Și de atunci, am trecut în fiecare zi, pe acolo, alintând cu privirea cele două cărți pe care domnul DESTIN le scrisese cu degetele mele…
…..
Noaptea a pus stăpânire pe aer. Luminile farurilor îmi intră în ochi. O căldură blândă mângâie obrazul. În spate se vorbește despre lansările de la evenimentul ASTRALIS, de astăzi. Fruntea mea înalță întunericul atât cât luciul din urmă, ajuns în față pe sub roți să netezească drumul. Gândul meu este tot acolo, un elastic frumos colorat ne leagă, nu știu cât timp, nu știu până unde. O întreb pe Luminița Zaharia unde să opresc. „Aici” – îmi spune, într-o stație de mașină. O cert, coboară și merg mai departe. Întorc pe linie discontinuă. În mașină miroase a flori de toamnă. Știu drumul. Vorbesc încet cu doamna Camelia Pantazi Tudor. Despre cărți, despre viață, despre…
Noapte bună, zi frumoasă! Bun rămas, Gaudeamus!
18. 11.2018