poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-19 | |
se făcuse târziu înspre dimineață
nu apucasem să mai cobor de pe catarg vânturile mi s-au reașezat în palmă savant în experiența definitivă a căderii -înspre-moarte vorbeam despre mine precum despre altcineva al cărui rafinament dialectic aducea ploaia rece și binecuvântată a ființei în toamnă frunza copacilor picurând lumina gălbuie a metaforei plasticizante dintr-un tratat sublim despre poezie o clipă în limba română între ora 14.45 și 14.50 nasa începuse să traducă în cele 6999 de limbi cunoscute pământenilor faptul că EU ȘTIU că nu locuiesc o lume pe care zeii au părăsit-o gândurile trec pe deasupra valurilor aidoma pescărușilor scufundându-și ciocurile agere în marea egee desfăcându-și aripile pure pe sub valuri translucide de la mari adâncimi delfini albi mă urmează cu înotătoarele de aur ale zeilor de odinioară flăcările gloriei încărcate-n corăbiile nescufundate ale melancoliei cotidiene în largul incendiat corăbii incendiate oameni răi a căror singură vină de a se fi născut explică drumul brăzdat rămas imaculat zeii ies din adâncurile speciei sub formă de sfincși privirea lor ucide până la ultima stea se înalță monștrii marini ai valurilor pe cerul de toamnă -nsângerată de soarele roșu al inimii viața mi-a devenit insuportabilă mai periculoasă decât dezlănțuirea furtunii stelelor cine privește să creadă cine crede să nu moară cine nu moare să iubească idolul lui hercule n-a fost poseidon numele lor se conjugă în pagini nescrise când mi-a fost dat să desfid forma triunghiulară a valurilor a venit euclid bătându-mă pe față cu liniile invizibile frânte ale facerii de sine mâinile îi erau brăzdate de mituri de mitologeme mulțimea șirurilor întregi inclusă în spirit în sfera de diamant a lui edgar cayce dăruindu-ți-se un adevăr culpabil sufletul devine încordat și aproape zadarnic îmi rămăsese doar catargul prăbușit din tării celeste incontrolabile a căror forță sfărâma idolii de noapte trăiam de zile întregi pe ultima corabie a nebunilor roman pe care l-am citit la 15 ani tot atunci jules verne m-a desemnat unicul dintre toate posibilitățile ajungerii la limanul din vis visul era învingerea ideii de teamă prin hybris romantic cutezanța mea de a supune singurătatea stelelor la babord m-a costat însuși drumul spre tine zum tode my life care ești tu începuse iarăși ploaia aidoma celor din vremea lui homer pescăruși albi vor coborâ din intangibil pregătește-le să le dai de mâncare pâinea neinventată a zeilor
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate