îl ții cumva de mână știi că plânge și plângi și tu cu el
or să se facă primăvară și cuiburi
fi-vor pasăre?
de atât de multă zvâcnire înăuntrul pieptului
îl aștepți să se întoarcă acasă
o să îi fie bine
îl înfășori și e moale într-o casă ca lutul de bună
faci minuni cu tine până nu mai plângi pentru bărbatul acela
fratele tău
îl aștepți cu supă și un pat cald și cu ce mai vrea el
pentru totdeauna
să nu îi mai știi fierbințeala pe frunte, broboana
să nu îl mai doară
nicicând.
e trestie la mine în gânduri
poate că grijile poate că dragostea au fost la început un pâlc umed de trestii