Iubesc pământul pe care a călcat mama, sărmana,
e ca și cum
ar scrie pe o vioară niște muzică
sfințită
of, mamă!
și
în aceeași măsură îndrăgesc pasul lui Hristos
deasupra inimii mele.

ce să spun,
omule,
talpa ta,

e frumos cerul cu stele,
lăcrămează
parcă
aprilie
și se nasc Crăciunuri, mereu, dedesubt.

Cum este Domnul, ori casa lui,
nevăzute
Hristos,
înțelepciunea pământului este sub stele,

deasupra, galaxii multe,
cu tot felul de orânduiri...

Pământul pesemne nu este centrul orânduirilor cerești,
of, Copernicus!